„Nimic nu împietrește mai mult inima unui om decât o familiaritate searbădă cu lucrurile sacre.”
J.C. Ryle
„Nimic nu împietrește mai mult inima unui om decât o familiaritate searbădă cu lucrurile sacre.”
J.C. Ryle
Creștin de formă, nesupus,
Împovărarea mi-am depus
La crucea Domnului Isus
Prin care m-ai salvat,
Azi liniștit să pot urma
Calea ce-ai pus-o-n fața mea,
Înspre Împărăția Ta
-Cu suflet transformat!
Prin tot ce-n lume desfășori
Iubirea Ta nu ne-o măsori;
În ea Tu blând mă înfășori
Și-ncredere îmi dai.
Tot Tu mă-ncurajezi la greu
Când piedici sunt în drumul meu,
De Tine atașat mereu,
Să pot ajunge-n rai!
Și pozitive mărturii,
Când voi pleca, m-or însoți,
Statornic de Te voi sluji
În valea de suspin,
Țărână-n pulbere de stea,
Călătorind spre dreapta Ta
Promisa Țară voi vedea
Și veșnicul senin!
Iubit, iertat de-atâtea ori,
Mireasma Ta în lan de flori
Făcându-mi parte de comori
Ferite de rugini,
Iar moliile n-or mânca
Din bogăția ce-mi vei da,
Că zestrea și comoara mea
Vor fi-ntre heruvimi!
Nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine.
Romani 14:7
Ţi-a trecut vreodată prin minte că tu eşti responsabil înaintea lui Dumnezeu de viaţa spirituală a altor suflete? De exemplu, dacă eu permit vreo abatere de laDumnezeu în viaţa mea, toţi cei din jurul meu suferă. Noi „şedem împreună în locurile cereşti”. „Când un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el.” Atunci când permiţi în viaţa ta egoism carnal, neglijenţă mentală, insensibilitate morală sau îngustime spirituală, fiecare persoană din anturajul tău va suferi.
„Dar”, te întrebi, „cine se poate ridica la un standard atât de înalt?” Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu şi numai de la El. „Îmi veţi fi martori.” Câţi dintre noi suntem gata să ne consumăm absolut toată energia noastră nervoasă, mentală, morală sau spirituală pentru Isus Cristos? Aceasta înseamnă să fii un martor în sensul pe care-l dă Dumnezeu acestui cuvânt. Dar este nevoie de timp, aşa că ai răbdare cu tine însuţi.
De ce ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ? Doar ca să fim mântuiţi şi sfinţiţi? Nu, ci ca să fim la dispoziţia Lui. Sunt gata să fiu pâine frântă şi vin vărsat pentru El? Sunt gata să fiu un „ratat” pentru acest veac, pentru această viaţă, să fiu un „ratat” din toate punctele de vedere în afară de unul: să fiu în stare să fac ucenici, bărbaţi şi femei, pentru Domnul Isus Cristos? Viaţa mea de slujitor este modul în care-I „mulţumesc” lui Dumnezeu pentru mântuirea Lui de nedescris. Nu uita că oricare dintre noi poate fi aruncat afară ca argint lepădat –„…ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat” (1 Corinteni 9:27).
OSWALD CHAMBERS