Clopoțel gingaș

Clopoțel firav, firicel de nea,
Înviorezi clipele senine.
Porți în tine mireasmă de stea,
Din armonia luminii line.

Clopoțel gingaș, suav și pur.
Trezești speranța învierii.
Clinchetul suav răsună în jur.
Pe undele line a primăverii.

Steluță din seninul zăpezii,
Porți mireasma armoniei.
Iubirea, ce calea ne-o netezii,
Sporită din puritatea jertfei.

Adierea ușoară a primăverii,
În gingășia ghiocelului firav,
Revarsă pe unde aroma învierii.
Cu glasul lui Isus, dulce, suav.

Și dorul mă duce spre eternitate,
Înflăcărat de primăvara veșniciei.
Unde sufletul gustă din libertate,
În iubirea plină de bobocii armoniei.

Mântuirea, din dragoste sfântă,
Aduce Primăvara, Noul Ierusalim.
Sufletul smerit spre cer se avântă,
Ca un firicel plăpând, dar sublim.

O haina albă, pură, fără pată,
Să fie al vieții noastre veșmânt.
Gata la chemare, sa fim de îndată.
Credincioși noului legământ.

Dan Viorica

Bobocul de floare

Un boboc de trandafir, un ghem de petale,
Gingaş şi firav şi moale,
Dac-aş vrea să-l desfac
Să-l forţez să-mi facă pe plac,
Să-i întind cu degetele mele
Petalele în şiruri paralele,
I-aş distruge ireparabil potirul,
Aş strica trandafirul.
Căci petalele sale gingaşe
S-ar strânge toate nărăvaşe,
Ar muri strivite şi rupte, bătute,
În mâinile mele nepricepute.
Dar Dumnezeu deschide bobocul de floare
Încet, pe-ndelete, cu multă răbdare.

Dacă nu pot deschide o floare răzleaţă,
Cum aş deschide eu tainele-n viaţă?
Şi dacă petalele cu mătasea lor fină
La vremea lor zâmbesc în lumină,
De ce să nu cred că Domnul va face
Şi-n mine la fel atunci când Îi place?
Mai bine să-aştept să-nţeleg viitorul,
Când vine chiar Domnul să-mi dea ajutorul.
Isus are-n mână puterea divină,
Să dea-nţelepciune, să facă lumină;
Eu doar rămân cu faţa la soare
Şi-n El să aştept, ca bobocul de floare.

Valentin Popovici

Alb de ghiocel

De sub plapuma-argintie
a ieşit un ghiocel
alb, firav şi mititel
să aducă o solie:
„Primăvara va veni!”

Ca un clopoţel în noapte,
clinchetu-i clar, desluşit,
peste-ntinderi auzit,
în atâtea inimi naşte
dor de sfinte primăveri.

Ghiocelul alb ne poartă
gândul spre eterna Ţară
unde-i veşnic primăvară.
Haina-i pură ne arată
c-aşa albi Domnul ne vrea.

Să luăm dar, azi, exemplul
ghiocelului curat
-fir de alb imaculat-
şi să ne purtăm veşmântul
pur cum Tatăl ni l-a dat.

Cristina Magdalena Francu