„DACĂ AR FI CÂTEVA ORE ÎN PLUS”

Ciprian I. Bârsan

„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui„- Eclesiastul 3:1
Auzim adeseori spunându-se: „Dacă ar fi câteva ore în plus pe zi!” Totuşi, Dumnezeu face ca pămîntul să se rotească la fiecare 24 de ore, timp suficient ca să facem tot ce ne cere El în fiecare zi. O problemă poate fi şi faptul că nu punem pe primul loc lucrurile primordiale şi că încercăm să le facem pe toate într-o zi și ajungem să spunem „Dacă ar fi câteva ore în plus pe zi!”
Omul lui Dumnezeu, Iosua porunceşte soarelui şi lunii să stea, astfel ca orele de lumină să se prelungească. Nu e mirare că Dumnezeu a răspuns prompt rugăciunii lui, deoarece Iosua a văzut că ziua zboară. Lucrul acesta ne sugerează că există totdeauna timp suficient ca să facem ceea ce ne cere Dumnezeu. Cu siguranță, El nu va adăuga…

Vezi articolul original 110 cuvinte mai mult

Coronavirus – O ușă deschisă în Wuhan.

Ciprian I. Bârsan

Situaţia din China este în continuare dificilă. Oraşe întregi sunt închise, iar milioane de oameni sunt obligaţi să stea izolați în case. Oamenii sunt panicaţi şi fără speranţă. Cu toţii sunt cuprinşi de frică că s-ar putea molipsi şi că ei ar putea deveni următoarea victimă. Cum pot fi ajutaţi aceşti oamenii? Se poate face ceva pentru ei? China este prezentă în ştiri de foarte mulţi ani, ca un loc unde creştinii sunt persecutaţi, iar statul i-a deposedat de drepturi, cum ar fi dreptul de a se închina, de a se ruga sau de a răspândi în mod liber Evanghelia.

Iată că totuşi creştinii nu stau ascunşi şi văd în această epidemie o oportunitate şi un dar divin pentru a răspândi Evanghelia şi dragostea lui Dumnezeu, venind în acelaşi timp în ajutorul semenilor lor şi împlinind nevoi imediate. Vă prezentăm mai jos scrisoarea unui astfel de creştin, în care ne…

Vezi articolul original 458 de cuvinte mai mult

Fericirile

Cine vrea să fie fericit,
n-are multe lucruri, și grele de’mplinit.
Să ascultăm a lui Isus cuvinte,
cum le vorbise ucenicilor pe munte:

Ferice va fi de cei
ce’s mereu săraci în Duhul
Căci a lor e’mparatia
care a pregătit’o Domnul.

Ferice va fi de cei
care-și plâng a lor păcat,
Căci Isus, Domnul vieții,
îi mângâie neîncetat.

Ferice va fi de cei
c’es mereu blânzi și smeriți,
Căci vor moșteni pământul,
și vor trăi ca niște sfinți.

Ferice de cei flămânzi,
și setoși după dreptate,
Căci Isus, Neprihănitul,
le va da pe săturate.

Ferice va fi de cei
care milă vor avea,
De săraci și de străini,
ducându’i in casa Mea.

Fericiți vor fi acei
ce au inima curată,
Vor vedea pe Dumnezeu,
și’L vor proslăvi că Tată.

Ferice va fi de cei
care pace vor avea,
Căci fiii lui Dumnezeu
toți acei se vor chema.

Ferice va fi de cei
care lumea-i prigonește,
Căci Isus, împarăția,
pentru ei o pregătește.

Iar acuma, frații mei,
bucurați-vă întruna,
Că Isus, Cerescul Mire,
vă așteaptă cu cununa.

Ioan Chiuzan

Iniţiativa cu privire la munca de rând

Scoală-te, luminează.

Isaia 40:1

Noi trebuie să facem primul pas, ca şi cum Dumnezeu n-ar exista. Nu ne este de nici un folos să aşteptăm ca Dumnezeu să ne ajute; El n-o va face; dar imediat ce ne ridicăm, descoperim că El este acolo. De fiecare dată când suntem inspiraţi de Dumnezeu, iniţiativa este una morală. Trebuie să facem acel lucru, nu să stăm fără să facem nimic. Dacă ne vom ridica şi vom lumina, munca de rând va fi înfrumuseţată într-un mod divin.

Munca de rând este una dintre cele mai ascuţite pietre de încercare ale unui caracter. Ea este foarte departe de ceea ce noi considerăm a fi munca ideală – lucruri cu totul umile, murdare; când venim în contact cu ele, aflăm imediat dacă suntem sau nu cu adevărat spirituali. Citeşte Ioan 13. In acest capitol Îl vedem pe Dumnezeul întrupat făcând cea mai neplăcută muncă de rând – aceea de a spăla picioarele pescarilor. Apoi, El le spune „Dacă Eu, Domnul şi învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora”.

Este nevoie de inspiraţia lui Dumnezeu pentru a face ca o muncă de rând să strălucească de lumina lui Dumnezeu aflată asupra ei. Unii oameni fac un lucru anume într-un mod care sfinţeşte lucrul respectiv pentru totdeauna. Poate că este lucrul cel mai comun, dar după ce îl vedem făcut de ei, el devine diferit. Când Domnul face un lucru prin noi, El întotdeauna îl transformă. Domnul nostru a luat asupra Lui carnea noastră umană şi a transformat-o, iar acum ea este, în cazul fiecărui sfânt, templul Duhului Sfânt.

Oswald Chambers