Promisiuni

Sunt obosită, Doamne!
Încerc să mă ridic… dar înțeleg,
Că o aripă mi-e frântă…
Săgeata limbii, a reuşit să mă atingă,
În al meu zbor! …
Ridic ochii spre cer şi mă gândesc,
Că acolo este locul meu! …
Pe cand stau şi mă zbat,
Căzută între stânci şi urmărită,
De vânător! …

Va trebui să lupt, să zbor din nou,
Dar singură, eu nu voi reuşi! …
Doamne, ajută-mă! … leagă-mi Tu rana,
Căci doar așa, voi birui! …
Deodata, îmi amintesc o încurajare,
Spunea Pavel…
Când sunt slab, atunci sunt tare! … (2 Cor. 12:10)
Ştiu ce o să fac! …
Mă voi agăța din răsputeri,
De promisiunile Tale! …
De Cuvântul Tău…
ADEVĂRUL, care nu are schimbare! … (Iac. 1:17)

Tu mucul ce încă mai pâlpâie,
Nu-l stingi… ci îl aprinzi mai tare! (Is. 42:3)
Cel împovărat,
La Tine găseşte UŞURARE! (Mat. 11:28)
Spui să aruncăm asupra Ta,
Îngrijorarea…
Apoi, ca răspuns,
Tu ne dai PACEA! … (Filipeni. 4:6,7)
Cel bolnav, la Tine găseşte,
VINDECAREA! (Mat. 4:23,24)
Pentru cel însetat şi flămând,
Tu Însuți,
Eşti APA şi PÂINEA! (Ioan 4:10; 6:48)
CETATE DE SCĂPARE…
Eşti pentru cel urmărit,
De-a vinovăției teroare! … (Num. 35:25)
MÂNGÂIERE şi ÎNCURAJARE,
Celor singuri pe lume! … (Psalm 27:10)
Văduvei şi orfanului,
AJUTOR si ÎNSOȚIRE! … (Psalm 68:5)
Tu eşti cu cel căzut între tâlhari,
Îi pui ulei pe rană…
Plăteşti… pentru-a lui ÎNGRIJIRE! ( Luca 10:34,35)

Înviorat de-a Lui promisiuni,
Mi-am ridicat privirea-n sus! …
Un cer senin, albastru, stralucea…
Şi dintre norii albi, o voce m-a străpuns:

Nu este groapă adâncă-n Univers,
În care mâna Mea să nu te-ajungă! …
Eu te ridic din orice stare,
Şi-ți pun picioarele pe STÂNCĂ! … (Psalm 40:2)

De-acolo, doar un salt am mai făcut,
Şi am simțit cum razele de soare,
Mă încălzeau! …
Eram din nou,
Cu ceru-n părtăşie! …
Şi cu LUMINA,
Cea din veşnicie! …

Mihaela Tureatca 

Iniţiativa împotriva deprimării

„Ridică-te şi mănâncă.”

1 Împăraţi 19:5

Îngerul nu i-a dat lui llie o viziune, nici nu i-a explicat Scriptura, nici n-a făcut altceva remarcabil; i-a spus lui llie să facă cel mai obişnuit lucru: să se scoale şi să mănânce.

Dacă n-am fi niciodată deprimaţi, nici n-am fi vii. Doar lucrurile materiale, prin natura lor, nu pot fi deprimate. Dacă o fiinţă umană n-ar putea fi deprimată, ea n-ar fi capabilă nici de bucurie şi exaltare.

Există lucruri în viaţă care sunt făcute să deprime, lucruri care au aceeaşi natură cu moartea; atunci când te cercetezi, ia întotdeauna în calcul şi capacitatea de a fi deprimat.

Când vine Duhul lui Dumnezeu, El nu ne dă viziuni, ci ne spune să facem lucrurile cele mai obişnuite la care ne-am putea gândi. Deprimările tind să ne îndepărteze de lucrurile obişnuite ale creaţiei lui Dumnezeu. Dar atunci când vine Dumnezeu, suntem inspiraţi să facem cele mai naturale şi mai simple lucruri – lucruri în care nu ne-am imaginat niciodată că se găseşte Dumnezeu, dar, pe măsură ce le facem, descoperim că El este acolo.

Inspiraţia care ne vine în acest fel este antidotul deprimării; trebuie apoi ca şi următorul lucru pe care-l avem de făcut să-l facem sub inspiraţia lui Dumnezeu. Dacă facem un lucru cu scopul de a învinge deprimarea, adâncim această deprimare. Dar, când Duhul lui Dumnezeu ne face să simţim în mod intuitiv că trebuie să facem acel lucru, în momentul în care îI facem, deprimarea a dispărut. De îndată ce ne ridicăm şi ascultăm, ne înălţăm pe un plan superior al vieţii.

Oswald Chambers