Definiția Învierii

Referințe
Învierea este al iubirii însemn
Cu literele morții săpate pe-un lemn,
Funestul sfârșit al adamicei firi
Și începutul celest al unei noi omenirii!

Învierea e bobul de grâu ce-a murit,
În sute și mii de spice rodit!
Ea-i ghiocelul ieșit din noroi
S-alunge tristețea și iarna din noi.

Învierea e leacul din sânge și răni
Cu care străbați a văzduhului vămi,
Ecou peste veacuri, mirific izvor,
E singura șansă a celor ce mor!

E dulcea speranță în nopți de coșmar
Când patul dogoare de-al bolii pojar,
Semnal de trompetă și cor îngeresc
Când viii și morții în văzduh se-ntâlnesc.

Învierea rămâne discursul rostit
Prin Logosul veșnic din ceruri venit
În trupul terestru ca noi fu la fel…
C-apoi să ne facă pe noi ca și El!

E legea de viață de Duh și de har
Ce-n timp și în spațiu nu are hotar;
Nu poți s-o cuprinzi dar poți s-o primești
Ca-n viață și-n moarte să știi cine ești!

Reclame

Sloganul Învierii

S-a rupt din soare, astăzi,
Un strop de primăvară
Şi-un fir de iarbă vesel
A lunecat pe şes,
E-atâta bucurie
Şi freamăt, şi năvală…
‘Ncât lacrima cea rece
Aproape că s-a şters.

Vorbesc cu grijă muguri
Crezându-se în floare,
Copiii se frământă
Şi ei cu ale lor…
Dar undeva în mine
Se iscă o-ntrebare,
Se frânge o idee
În trupu-mi muritor.

Şi se rotesc ca-n junglă
Ideile-ntre ele,
Vibrează-n rotocoale
Vocalele sonor…
Şi-aceeaşi întrebare
Îmi sună lung în tâmple:
„Ce-nseamnă învierea
În omul muritor”?

Seminţele-s seminţe,
Se umflă-n umezeală
Şi le desface coaja
Un colte-nvingător,
Dar cum învie omul?
Cine-i desface coaja
Să iasă la lumină
Un suflet roditor?

Iar strunele-n ecouri
Au repetat aceeaşi,
Cu voce neschimbată,
Cu sunet luminos;
Că dintre-atâtea lanţuri
De moarte şi ocară
Pe om îl înviază
Iubirea lui Christos!

Din ziua săptămânii
Întâia de-nviere,
În omul din lăuntru
Schimbare s-a făcut,
Iar firul de speranţă
Tot încolţeşte-n inimi,
În sufletele care
Iubirea au crezut.

Cu ea se mişcă lumea
Şi capătă culoare,
Precum un fir de iarbă
Răsare din pământ,
Şi doar Iubirea-n oameni
Produce o schimbare
Spre-a vieţii primăvară
În noul Legământ!

Mihai Ghidora

Menirea învierii Lui

„Nu trebuia să pătimească Cristosul acestea și să intre in gloria Sa?”

Luca 24:26

Crucea Domnului nostru este poarta dc intrare în viaţa Lui. Învierea Lui înseamnă că El are acum putere să-mi dea viaţa Sa. Când sunt născut din nou, de sus, primesc de la Domnul cel înviat însăşi viaţa Sa.

Menirea învierii Domnului nostru este aceea de a-i duce pe ..mulţi fii la slavă”. Împlinirea menirii Lui Îi dă dreptul să ne facă fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi nu suntem niciodată într-o relaţie cu Dumnezeu ca aceea în care este Fiul lui Dumnezeu, dar suntem aduşi de către Fiul în relaţia de fii.

Atunci când Domnul nostru a înviat din morţi, a înviat la o viaţă absolut nouă, la o viaţă pe care El n-a mai trăil-o înainte de întrupare. A înviat la o viaţă care n-a existat înainte. Iar pentru noi învierea Lui înseamnă că am înviat la viaţa Lui de înviere, nu la viaţa noastră veche. Intr-o zi vom avea un trup de slavă ca al Lui, dar putem să cunoaştem de pe acum eficacitatea învierii Lui şi să umblăm în înnoirea vieţii. „Să-L cunosc pe El în puterea învierii Lui”.

„…după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu”. ..Duhul Sfânt” este numele practic pentru Viaţa veşnică ce lucrează aici şi acum in fiinţele umane. Duhul Sfânt este divinitatea ca putere activă, care aplică Ispăşirea la experienţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu pentru adevărul glorios și măreţ că Duhul Sfânt poate lucra în noi însăşi natura lui Isus dacă ne supunem Lui.

Oswald CHAMBERS

Primăvara

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,
Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,
Și când trezești la viață din scorburi cenușii
Atâția muguri veseli în codru și câmpii?O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară
Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?
Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi
Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?

Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie
Covor de viorele trezite de sub glie?
Brândușele frumoase să treacă prin polei,
Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?

Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,
S-aduci în locul iernii fiorul primăverii
Iubirea să răsară ca florile de crini,
Din cioturile negre, din inimi de creștini!

Trezește azi poporul cu vânt de primăvară
Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!
Adu mireasma păcii, slăvite Creator
În inimile noastre cu har nemuritor!

Valentin Popovici

Desprinși de lumea efemeră

Total desprinși de lumea efemeră
Cu-avânt călătorim spre-o altă emisferă
Dăm la o parte piedici plantate pe cărare
De slujitori ce vin din densa-ntunecare.

Călăuziți de Raza cea sfânta a-nvierii
Știm că ajungem în Țara Primăverii
Alături de drumeții ce poartă-n suflet dorul
Să mai asculte-odată ce spune Ziditorul.

Talazurile-s mari și vin ca să distrugă
Un gând înmiresmat și-ndemnul pentru rugă
Dar melodia dragă printre dureri compusă
Calmează frământarea peste ființă pusă.

În zilele toride văpăile sunt stinse
De ploile curate din Paradis desprinse
Durerea survenită în luptele acerbe
E transferată-n spațiul minunilor superbe,

Și-atunci pătrund în noi astrale revelații
S-avem spre tot ce-i sfânt divine aspirații
Și iar ne copleșește vreun fapt descris în Carte
Și știm că de Mesia, nicicând, nu ne-om desparte.

Desprinși de greutatea născută-n nepăsare
Simțim cum Duhul Sfânt aduce ușurare
Se-așează-n noi, duios, o tainică simțire
Ce-o vom păstra, mereu, ca hrană și-amintire.

Uniți fiind cu Cerul străbatem labirintul
Păstrăm încredințarea, păstrăm curat veșmântul
Trăim în mediu-n care Lumina e sfidată
Dar la final de drum ne-așteaptă o răsplată.

George Cornici

Ce-a dat Mântuitorul

De ce atâta nepăsare
De tot ce-n dar tu ai .
Şi-atâta-nverşunare
În faţa Celui care stai.

Priveşte-ţi azi trecutul…
Se merită acum să pierzi?
Viaţă ţi-a dat Mântuitorul,
Cu ochiul tău…nu vezi?

Tu…copil al rătăcirii
Opreşte-ţi ura sacră.
El, Domnul Învierii
La cruce te aşteaptă!

În Mila-I neclintită
Prin Jertfă te-a salvat.
Călcând orice ispită
Dragostea, ţi-a arătat.

Domnul azi te-ndeamnă
Cât încă frate mai ai timp.
Acuma vino şi te-mpacă
Cu-acel pe care l-ai rănit!

Dezbracă-ţi toată mândria
Şi duhul care ţi-e străin.
Îmbracă-te cu bucuria
Preasfântului nost’Stăpân.

Nu ai nimic de-a pierde,
O, fiule…decât de câştigat.
La Tronul Tatălui se vede
De rău dacă te-ai lepădat!

Vino… şi dă-i mâna de pace
Iertat să fii şi-n cerul sfânt.
-Iubirea; Domnului Îi place
Nu mândria, trufia pe pământ.

Te-ndemn acum iubite frate
Să cugeţi mereu în jurul tău.
Fii luptător prin ispitele toate
Şi cere ajutor lui Dumnezeu!

La urmă vei culege roada
În Harul Său, te vei bucura.
Ai să-I vezi Puterea, Slava
Când numele ţi-l va striga.

Doina Ketterer

Solul Învierii

Bucurați-vă în Domnul, bucurați-vă nespus
Azi, din nou, sărbătorim ce s-a întâmplat odată
Domnul vieții nu mai e în mormânt unde L-au pus
Ci-a ieșit să Se înalțe la cucernicul Lui Tată.

O lucrare împlinită, o ieșire triumfală
Dovedesc atât de clar că Stăpânul e pe tron
În aceste vremuri grele declarați cu îndrăzneală
C-avansați cu-ncredințare spre edenicul Sion.

Duceți mai departe vestea, azi Mesia e cu voi
Când povara este grea, desigur, o ușurează
Iar credința voastră-i vie, suie-n viața de apoi
El în harul Lui bogat totdeauna vă păstrează.

Unde e Pilat acum, unde sunt ucigătorii?
I-a cuprins întunecarea ce există în neant
Nu, nimic să nu știrbească fericirea sărbătorii
Bine știți că nu-i himeră, bine știți ce-i important.

Umbra rece a-ndoielii din ființe să dispară
A-nviat să vă îndrume spre cereștile splendori
De aveți ceva uscat El v-aduce primăvară,
Vă păzește-n drumeție spre a fi învingători.

”Aleluia, aleluia”, toți unițivă-n cântare
Vrednic e Mântuitorul, Mielul care S-a jertfit
El trăiește să trăiți cea mai fericită stare
Nu uitați, nicicând, momentu-n care voi L-ați întâlnit.

Pretutindeni să se-nalțe rugăciune, mulțumire
Învierea naște-n ființe dedicare, pasiuni
Să rămâneți conectați, necurmat, cu-al vostru Mire
Implicându-vă-n lucrare, în frumoase misiuni.

Bucurați-vă în Domnul, bucurați-vă nespus
Azi, din nou, sărbătorim ce s-a întâmplat odată
Domnul vieții nu mai e în mormânt unde L-au pus
Ci-a ieșit și nu mai moare niciodată… niciodată.

George Cornici

Menirea învierii Lui

 

„Nu trebuia să pătimească Cristosul acestea și să intre in gloria Sa?”

Luca 24:26

Crucea Domnului nostru este poarta dc intrare în viaţa Lui. Învierea Lui înseamnă că El are acum putere să-mi dea viaţa Sa. Când sunt născut din nou, de sus, primesc de la Domnul cel înviat însăşi viaţa Sa.

Menirea învierii Domnului nostru este aceea de a-i duce pe ..mulţi fii la slavă”. Împlinirea menirii Lui Îi dă dreptul să ne facă fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi nu suntem niciodată într-o relaţie cu Dumnezeu ca aceea în care este Fiul lui Dumnezeu, dar suntem aduşi de către Fiul în relaţia de fii.

Atunci când Domnul nostru a înviat din morţi, a înviat la o viaţă absolut nouă, la o viaţă pe care El n-a mai trăil-o înainte de întrupare. A înviat la o viaţă care n-a existat înainte. Iar pentru noi învierea Lui înseamnă că am înviat la viaţa Lui de înviere, nu la viaţa noastră veche. Intr-o zi vom avea un trup de slavă ca al Lui, dar putem să cunoaştem de pe acum eficacitatea învierii Lui şi să umblăm în înnoirea vieţii. „Să-L cunosc pe El în puterea învierii Lui”.

„…după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu”. ..Duhul Sfânt” este numele practic pentru Viaţa veşnică ce lucrează aici şi acum in fiinţele umane. Duhul Sfânt este divinitatea ca putere activă, care aplică Ispăşirea la experienţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu pentru adevărul glorios și măreţ că Duhul Sfânt poate lucra în noi însăşi natura lui Isus dacă ne supunem Lui.

Oswald CHAMBERS

Primăvara

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,
Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,
Și când trezești la viață din scorburi cenușii
Atâția muguri veseli în codru și câmpii?

O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară
Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?
Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi
Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?

Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie
Covor de viorele trezite de sub glie?
Brândușele frumoase să treacă prin polei,
Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?

Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,
S-aduci în locul iernii fiorul primăverii
Iubirea să răsară ca florile de crini,
Din cioturile negre, din inimi de creștini!

Trezește azi poporul cu vânt de primăvară
Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!
Adu mireasma păcii, slăvite Creator
În inimile noastre cu har nemuritor!

Valentin Popovici

De fapt…

De fapt, tăcerea uneori
Mai tare-i ca vorbirea
S-o prețuim frați și surori,
Să ne-arătăm iubirea.

De fapt, mergând spre Paradis
Vedem de-aici splendoarea,
Vedem ce Tatăl ne-a promis
(Și forma și culoarea)

De fapt, în noaptea de dureri
Conecția-i mai tare
Lumina sfintei Învieri
Ne-aduce-nviorare.

De fapt, din rănile ce-apar
Răsar mărgăritare
Dintr-un eveniment precar
Rezultă-ncredințare.

De fapt, o cruce o purtăm
Știind ce reprezintă,
De humă ne îndepărtăm
S-atingem sfânta țintă.

De fapt, aducem la altar
Ce inima ne spune
Să dăm preasfântului Tâmplar
Preasfântă-nchinăciune.

George Cornici