Când cobor zdruncinat din acest carusel Care-i zbucium diurn clopoțind ascuțit, Încă simt dureros contopirea cu el Și în gândul confuz, și-ntr-un mers târșâit. Mă așez hămesit pentru-a prinde puteri Și cu ochi obosiți mă târăsc prin meniu: În tocana de azi e acreala de ieri, Cu amarul sleit înflorind cenușiu. Toate astea mă dor, mă înțeapă cumva, Și punând îndrăzneală-n dorința mea, cer: Aș putea să primesc, măcar azi, altceva? Îmi doresc foarte mult o felie de... cer! Știu că are aromă de pace din plin, Și iubirea-i dă gust, iar speranța culori, Că adânci bucurii din izvor cristalin Fac decorul final peste-aceste splendori. Am primit ce-am cerut, și-universul meu tern A-nflorit luminos, dar aș vrea să-nțeleg: Cum va fi în vecii, la ospățul etern, Când felia de-acum va fi... cerul întreg? Simion Felix Marțian
Dumnezeu e în control 