AH, CÂT DORESC MOMENTU-ACELA!

Ciprian I. Bârsan

De multe ori îmi vine-n minte
Un vis pe care l-am avut
Cum, când în Cer eu voi ajunge
Voi fi primit, cum n-am crezut

Mă v-a întâmpina sunt sigur
În brațe-I am să mă arunc
Mă v-a cuprinde cu iubire
Și am să-ncep, ceva să-I spun:

„E-adevărat? Chiar sunt acasă?
Și am să fiu pe veci al Tău?
Voi sta cu Tine-n veci la masă?
Și am să-L văd pe Dumnezeu ?

O să îi văd pe Sfinții care
Și-au dat viața pentru Cer?
Apostoli, Serafimi, bătrânii
Ce strigă: Sfânt, Sfânt este El?

Mă pot uita la mâna-Ți spartă
De cuiele ce Le-au străpuns?
Mă vei lăsa să-Ți sărut mâna
Să-Ți spun cât te iubesc Isus ?”

Ah, cât doresc momentu-acela
Când numele Îmi vei rosti
Și-mi vei da cheia de la locul
Ce Mi-ai promis ca-L vei zidii

Ce fericită fi-va clipa
Când îmi vei spune: ,,Ști ceva?

Vezi articolul original 259 de cuvinte mai mult

Al cerului dulce miros

Cândva se va ști despre mine c-am fost trecător pe pământ
Și tot ce-am făcut rău sau bine, rămâne în urmă un cânt.
Cândva voi pleca-n veșnicie și tot ce-am făcut aici jos
Va fi doar un cânt de-armonie, sau un zgomot adânc, rușinos.

Cândva, peste timp când viața, va fi la sfârșit de hotar
Rămâne în urmă speranța sau gustul puternic, amar.
Și-atunci nimic, niciodată nu voi mai putea corecta
Căci tot ce-am făcut eu odată, în bine sau rău va schimba.

Apare un semn de-ntrebare, trăiesc eu sau nu în Hristos,
Sunt eu oare mâini și picioare și ochii acelui de jos?
Sunt gata de jertfa oricând, sunt gata să-mbrac eu orfanul,
Sau sunt eu legat de pământ și domn îmi este doar banul?

Un singur lucru-mi doresc și lupt pentru el orice-ar fi
Ca orice-ar veni, cât trăiesc, să fiu un exemplu-ntre vii.
Să las la al vieții apus, al cerului dulce miros,
Și-apoi să mă-ndrept spre Isus cântând plin de har, bucuros.

Așa să-mi ajute Hristosul, dorința să se-nfăptuiască
S-arăt prin trăire frumosul și dragostea-n suflet să-mi crească
Să stau în picioare când valul e gata să-mi rupă catargul,
Și-atunci când aproape e malul, ochii-mi să vadă stindardul.

Nichifor Nicu 

Vanatoare de soareci

29 septembrie

Text: 1 Ioan 2:12-17

Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a
parasit…” 2 Timotei 4:10

Un om si-a cumparat un caine de vanatoare. Dornic sa vada cum
isi va face datoria, l-a luat la urmarirea unui urs. Nu mult
dupa ce au intrat in padure, cainele a prins urma ursului. Deodata
s-a oprit, a mirosit pamantul, si a luat-o in alta directie. A detectat
mirosul unei caprioare care si intersectase cararea. Cateva mo-
mente mai tarziu,s-a oprit din nou, de data aceasta prinsese mirosul
unui iepure care taiase calea caprioarei. Si astfel mereu, mereu,
s-a dus pana in final, vanatorul abia rasufland, l-a gasit latrand
triumfator deasupra unui cuib de soareci de camp.

Noi crestinii suntem uneori la fel. Incepem cu hotarari mari de
a-L pune pe Isus pe primul plan in viata noastra. Curand insa,
atentia ne este abatuta spre lucruri de mai mica importanta.
Urmarirea unui lucru ne duce la altul, pana ne trezim departe de
scopul initial. Se pare ca acelasi lucru s-a petrecut cu unul dintre
tovarsii de lucru ai apostolului Pavel, pentru ca Pavel ii scrie lui
Timotei: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit”.

Trebuie ca, in fiecare zi, sa ne reannoim dedicarea noastra pentru
Cristos, pentru ca altfel vom fi atrasi de poftele firii, de poftele
ochilor si de mandria vietii. Aceste influente lumesti il pot deruta
pe cel mai devotat crestin.

Daca slujirea lui Cristos nu este pe primul plan in viata ta, vei fi
atras departe de momeala bogatiei, a puterii, a prestigiului sau a
placerilor senzuale. Rededica-ti viata Domnului. inceteaza de-a
mai „vana soareci”.- D.J.D.

Intoarce-ti capul de la placerile din lume;

Bucuria-i scurta, curand se risipesc.

Sa n-ai odihna pana cand inima-ti va spune:

Il am pe Domnul, nimic nu mai doresc!” – Walker

Rupe-te de partasia lumii,
ori ea te va rupe de partasia cu Dumnezeu

Painea zilnica