Banul

Banul nu-i doar o hartie
Sau moneda cu valoare
Pentru uni-i bucurie
Pentru alti-i grea-ncercare.

Banul e ca un vehicul
Totu-i sa-l conduci atent
Ori eviti orice pericol
Ori sfarsesti in accident.

Multi din ban fac tinta vietii
Scumpa, sacra, necesara
Si din zorii diminetii
Lucra-ntruna pana-n seara.

Banu-aduce lacomia
Lauda si cat se poate
Grijurile, insomnia
Si-o gramada de pacate.

Banul e basma curata
Pentru-atatia vinovati
El e mama si e tata
La corupti si la bogati.

Banu-i cheia fermecata
Daca buzunaru-i plin
Orice usi deschizi indata
Mai ales la magazin.

Banu-i sluga credincioasa
Te asculta ne-ncetat
Daca-l tii pe langa casa
Dar te uita cum l-ai dat.

Banul face diferenta
Intre paturi sociale
Promoveaza concurenta
Dar si acte criminale.

Banu-i bratul ce cuprinde
Banu-i lacrima pe-obraz
Cand spre necajit se-ntinde
Si i-l scoate din necaz.

Banul creste in valoare
Doar atunci cand stii sa-l dai
Celor mai lipsiti sub soare
Ca-ti aduni comori in rai.

Ce e banul pentru tine
Idol sau necesitate
Cu el poti sa faci un bine
Dar si rele din pacate…

Da-ne Doamne-a Ta povata
Si lumina si elanul
Nu lasa nicicand in viata
Ca sa ne conduca banul!

Daniel Hozan

Sentimentul fundamental

Text: Ieremia 8:1-13

„Vor fi daţi de ruşine, căci săvarşesc astfel de uraciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine…” Ieremia 8:12

Ruşinea – cu toţii i-am simţit neplăcerea. Sociologul Thomas Scheff o numeşte „sentimentul fundamental”, unul dintre sentimentele de care este cel mai greu să scapi. Însă este adevărat că este posibil, să pierdem acest sentiment sănătos, de care avem cu toţii nevoie.
Biblia înfăţişează ruşinea ca pe un indicator a modului cum trebuie să răspundem la păcat. În Ieremia 8, Domnul îi acuză pe israeliţi că trăiesc într-o permanentă stare de rătăcire şi că stăruiesc în înşelătorii (v. 5). Sunt încăpăţanaţi (v. 6). Resping Cuvantul lui Dumnezeu (v, 9). Sunt lacomi (v. 10), Cu toate acestea, nu se ruşinează şi nici nu roşesc de păcatele lor (v. 12). Această imunitate la ruşine ni se poate întampla şi nouă. De aceea, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă asemenea copiilor, nu numai în încrederea în El, ci şi în sensibilitatea faţă de rău.

Nepotul nostru David, în vîrstă de 18 luni, şi-a dat îndată seama că fusese neascultător. Unchiul său Kirk i-a spus bland: „Nu trage de manerul uşii, David”, dar David a tras totuşi. Auzind zgomotul zarului, a căzut în genunchi, şi-a acoperit ochii cu manuţele lui grăsuţe şi şi-a pus capul pe podea. Un caz de ruşine instantanee!
Cat de repede ne pierdem o astfel de sensibilitate! Văzand imagini murdare la televiziune, curand vom trata imoralitatea cu uşurinţă. De aceea, avem nevoie ca permanent să fim expuşi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a ne păstra mereu conştiinţa în alertă. Dacă am devenit îngăduitori cu păcatul, să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea sentimentul sănătos al ruşinii. Sentimentul fundamental ne poate fi un aliat de nădejde pentru o viaţă evlavioasă. – D.J.D.

„De iubeşti ce-i bun şi ce e bine,
Vei fi mereu cu sufletul curat.
Dar cand vei compromite adevărul,
Iţi vei pierde sentimentul de păcat. ”  – D.J.D.

„O pasa bună împotriva păcatului este să fim şocaţi de el”

Painea zilnica