Sonetul stridenței

La moara lui Felix

Meniul zilei, pâine cu nevroză,
Rămâne-n capul listei, persistent,
Servit cu sos de decibeli, strident,
Și urlete sălbatice la doză.

În toate-i parcă trendul violent
Ca-ntr-o nefericită simbioză,
Iar liniștea apare în prognoză
Absentă pe pământul corigent.

Vacarm sonor, stridențe vizuale,
La care ne-adaptăm mereu, mereu,
Uitând că mai e zumzet și-s petale.

Haideți să facem, pentru Dumnezeu
Și blândul susur al prezenței Sale,
În inimă un colț de Empireu!

Simion Felix Marțian
Siegen, 3 septembrie 2021

Vezi articolul original

Încurajări pe cale

Nu vă lăsați răpuși de teamă
Și nici de o nevrednică reclamă.

Cu voi e Domnul vieții voastre
Să nu cădeți în valuri și-n dezastre.

Furtuni vor veni, fiți pregătiți
În încredere să v-adăpostiți.

Nicicând curajul să nu dispară
De-i dimineață, zi sau seară.

Cu voi pe cale e, constant, Păstorul
Îngrijiți-vă, liniștiți, ogorul…

El din orice cădere vă ridică
EL în traiul vostru se implică.

Nu vă lăsați răpuși de-o veste
Care nu din Paradis pornește.

Credința să nu fie tulburată
Oricât ar fi starea de complicată.

Aveți la-ndemână divina doctrină,
Și-aveți cea mai curată Lumină.

Nu vă lăsați pradă-ntristării
Poposiți în frumusețile cântării.

Triumful e de partea voastră
Deschizând spre Adonai fereastră.

Dați deznădejdea la o parte
Și priviți dincolo de moarte.

Continuând mersul spre Cetate
Dați îndoielile la o parte.

Cu voi e Fiul iubirii divine
Care-n orice moment vă susține.

George Cornici

Daruieste Lui Dumnezeu cu bucurie

Text: 2 Corinteni 8:1-15

„Fiecare să dea după cum. a hotărat în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”.  2 Corinteni 9:7

Un predicator făcea apel pentru colectă în faţa unei adunări mari. A cerut oamenilor să vină cu darurile lor în faţa bisericii într-un act al voinţei şi bucuriei. Mulţi au venit în faţă pentru a-şi prezenta darurile, printre ei, o fetiţă şchioapă s-a aliniat şchiopătand pe la sfarşitul randului. Scoţandu-şi ceasul de la mană, l-a pus pe masa de langă podiumul amvonului, după care s-a îndreptat spre bancă.
Cand serviciul s-a terminat, unul din uşieri a fost trimis s-o conducă în biroul unde predicatorul dorea să stea de vorbă cu ea. El a spus: „Draga mea, am văzut ceea ce ai făcut în seara aceasta. A fost minunat. Dar răspunsul oamenilor a fost atît de generos, că am primit mai mult decît trebuie pentru nevoile noastre. Nu mă simt bine ca să păstrăm ceasul tău atat de preţios şi aş vrea ca să-l iei înapoi”. Acest fapt a surprins-o pe fetiţă, care a clătinat vehement din cap a refuz. Cu o privire plină de reproş în ochi, ea a spus: „Frate pastor, dumneata nu înţelegi. Eu nu ţi-am dat ceasul meu d-tale sau bisericii, eu l-am dat Domnului!”

Cuvantul lui Dumnezeu îi învaţă pe credincioşi să dea „nu cu părere de rău şi nici de silă”. O dragoste adevărată pentru Isus şi cauza Sa, nu plăcerea socială, trebuie să fie aceea care să ne motiveze. Numai atunci darurile noastre vor fi plăcute Domnului şi vor aduce binecuvantări în vieţile noastre. Ca şi creştin, poate tu contribui la multe cauze meritorii, fii însă sigur că ai motive curate. Dă de bunăvoie şi din toată inima – lui Dumnezeu! – H.G.B.

„Dă la fel ca pentru Domnul
Sub privirea Lui senină.
Dăruieşte, ştiind că darul
II aşezi în mana Lui divină.” – Anonim

„Dumnezeu se uită la inimă nu la mană – la cel ce dă si nu la dar„

Painea zilnica