Îndemn la pocăință

Sunt doar un simplu om. . ca fiecare
Și-am fost trimis cu treabă pe la voi
Stăpânul m-a trimis c-o-nsărcinare. .
Să vă transmit: că vremea ca atare
E scurtă. . și se-ntoarce înapoi.

Dorind la pocăință să vă-ndemne
Mai lasă Harul să vă pregătiți
De-o bună vreme El trimite semne
Iar în Cuvânt găsiți ce vor să-însemne
Prin Sfânta Lui lumină să le știți.

Din nou și-acum. . a nu știu câta oară
Indemnul Lui e să vă pocăiți
El n-ar dori ca cineva să piară
C-a pregătit o veșnică comoară
S-o-mpartă cu aceia mântuiți.

Căci nimănui nimic nu-i folosește
Chiar dac-ar poseda întreg pământ
Iar dacă sufletul și-l prăpădește
În clipa morții oare cum pășește
Spre întâlnirea cu Cel Veșnic Sfânt?

Isus a pătimit murind pe cruce
Și-ntreg păcatul Lumii l-a plătit
Doar jerfa Lui spre Cerul Sfânt conduce
La Tatăl, ce schimbarea o produce. .
Prin Har. . și tu poți fi un mântuit.

Prin mine Domnul vă aduce-aminte
Că-n lumea asta sunteți trecători
Nu neglijați deloc a Lui cuvinte
Luați în seamă lucrurile sfinte
Căutați adevăratele comori.

Deși sunt încercări și sunt ispite,
Ca voi și eu mereu sunt încercat
Iar probele pe drum sunt stabilite
Dar însuși Domnul nostru ne promite
Că El va fi cu noi neîncetat.

Numai ascultă-I astăzi vocea lină
Eu nu sunt doar un simplu mesager. .
Grăbiți-vă spre Țara de Lumină
Pe Calea-ngustă dar de Haruri plină
La toți eu vă doresc: Drum bun. . spre Cer!

Daniel Hozan

Puterea unui compliment

Text: Luca 7:36-50

Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult.

Domnul Isus a ştiut că un cuvant sincer de laudă poate aduce mare încurajare inimii cuiva. În incidentul povestit de textul de azi, Isus a făcut un compliment foarte mare unei femei care nu auzise altceva decat numai insulte. El a lăudat părerea ei de rău pentru păcat şi dragostea pe care o avea pentru El. Cu siguranţă, cuvintele lui Isus i-au dat noi speranţe că viaţa ei era preţioasă.
O femeie din biserica noastră a experimentat într-o zi puterea complimentului. Ea este o gospodină şi mamă foarte ocupată, munceşte din greu pentru satisfacerea nevoilor familiei. Are cateva însărcinări importante în viaţa bisericii. Pe langâ toate acestea are şi un serviciu cu jumătate de normă. Într-o vreme cand programul îi era deosebit de încărcat, a simţit o depresiune deosebită. I se părea că fiecare profita de ea şi de munca ei, fără nici o recunoştinţă. Copiii aşteptau haine curate şi mancăruri gustoase. Soţul era mereu ocupat. La serviciu, nimeni nu-i dădea nici o atenţie. Fraţii din biserică păreau că nu apreciază nimic din ceea ce făcea ea. Atunci i-a sosit de la florărie un buchet mare de flori în faţa uşii. O simplă notă în buchetul de flori spunea: „Vrem să ştii ce mult te apreciem. Eşti o soţie şi o mamă minunată”. Bileţelul era semnat „Soţul tău şi copiii”. S-a aşezat jos pe covor şi a plans. Odată cu lacrimile, i s-a scurs întreaga depresiune.


Ai luat pe cineva ca pe un bun ce-ţi aparţine? Nu i-ai arătat nici o apreciere? Te-ai gandit numai la tine însuţi? Astăzi, spune-i persoanei aceleia că ea este o persoană specială pentru tine şi fă-i un compliment sincer. – D.C.E.

A fost doar un cuvant amabil,
O vorbă spusă-n lină şoaptă,
Dar nu-n zadar, c-a vindecat
O inimă aproape frantă.  – Anonim

Cuvantul tandru al complimentului se spune uşor, dar poartă în el o mare greutate

Painea zilnica