De-ai învăţat s-admiri corola vieţii,
Să-i simţi în nări parfumu-i prea frumos,
Să-ţi faci o punte-n anii tinereţii
Spre cerul larg, spre Steaua dimineţii-
Ce mare har ţi-a dăruit Christos!
De-ai învăţat să urci cu crucea-n spate,
Să nu cârteşti pe drumul cel spinos,
Iar celui asuprit să-i faci dreptate
‘Ntorcând măcar vreun suflet de la moarte-
Ce mare har ţi-a dăruit Christos!
Ce mare har să vezi ce nu se vede,
Să-nveţi din tot ce alţii au uitat
Şi să păstrezi în suflet ce se pierde
Din taina-n care altul nu mai crede-
E harul lui Christos, nemeritat!
E-un har s-aduni fărâmituri de pâine
‘Nvăţând mereu din tot ce e frumos,
Să faci pe ape-un pod ce va rămâne,
Ca legătură între Dumnezeu şi tine,
Un har născut din harul lui Christos.
Dumnezeu e în control 