Tu, dragoste…

Tu, dragoste, nu ai mormânt.
Nici teamă n-ai în tine,
Tu eşti un geniu pe pământ
Ce-aduce dorul în cuvânt
Şi veşnicia-n mine.

Tu nu ai colţuri nici bucăţi,
Tu porţi întregu-n sine…
Nu ştii de ură, de dispreţ,
Tu frumuseţea o arăţi
Şi veşnicia-n mine.

Tu soarele îl faci mai cald
Şi-atragi mereu spre tine.
Tu eşti un bob din ceru-nalt,
O pâine sfântă de smarald
Şi veşnicia-n mine.

Tu n-ai un loc în univers,
Tu treci pe la oricine
Şi-n mersul tău adesea ştergi
Păcate multe, făr’delegi
Şi-i strângi pe toţi în tine.

Tu, dragoste, nu ai nici preţ,
Nici mamă n-ai, ştiu bine,
Tu eşti o taină-ntre poeţi
Ce suferi, mustri şi înveţi…
Eşti veşnicia-n mine!

Mihai Ghidora 

Individualitatea

Dumnezeu e în control

„Dacă voieşte cineva să vina după Mine, să se lepede de sine.” Matei 16:24

Individualitatea este învelişul personalităţii. Individualitatea dă din „coate”, separă şi izolează. Ea este caracteristica principală a copilului. Dacă noi confundăm individualitatea cu personalitatea, rămânem izolaţi. Carapacea individualităţii este acoperământul natural pe care l-a creat Dumnezeu pentru proiecţia personalităţii, dar el trebuie dat la o parte pentru ca personalitatea să poată fi adusă în părtaşie cu Dumnezeu. Individualitatea este o falsificare a personalităţii aşa cum pofta este o falsificare a dragostei. Dumnezeu a creat natura umană pentru Sine, dar individualitatea corupe natura umană pentru propriile sale scopuri.

Caracteristicile individualităţii sunt independenţa şi dorinţa de afirmare. Afirmarea continuă a individualităţii noastre împiedică creşterea noastră spirituală mai mult decât orice altceva. Dacă spui: „Nu pot crede”, aceasta este deoarece individualitatea nu poate crede niciodată. Insă personalitatea noastră nu poate să nu creadă. Priveşte-te cu atenţie atunci când lucrează în…

Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult