Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).  –  Isaia 7:14, Matei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu?

Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen­tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.

Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

Oswald Chambers

Reclame

Steaua din Betleem

„Îl văd, dar nu acum,
Îl privesc dar nu de aproape,
O stea răsare din Iacov,
Un toaiag de cârmuire se ridică din Israel.”

Într-o noapte pe cerul înstelat
O nouă stea magilor s-a arătat
Iar ei plini de înțelepciune au cercetat
Să vadă unde are să se nască Noul Împărat.

Când steau pe cer a început să clipească,
Cu grijă, ei un plan au început să chibzuiască,
Știind că nici o stea de sub soare
Nu se naște nicicum la întâmplare.

În drumul lor spre Betleemul din Iudeea,
Au poposit pe la Irod, în seara aceea,
Apoi i-au spus tare și cu sufletul curat
Că vor să se-nchine Noului Împărat.

Irod cel viclean ce părea adânc tulburat
În grabă pe preoți și cărturari i-a adunat,
Întrebându-i cu tâlc și multă nostalgie
De Cel ce avea să se nască în a lui Împărăție.

Cărturarii vremii știau cu mult timp înainte,
De Cel ce avea să le fie dascăl și părinte.
El trebuia să se nască într-un loc sărac, umil
S-aducă iertare și pace pentru orice pelegrin.

Și astfel magii au plecat din nou la drum,
Călăuziți de stea pân’ la ultimul cătun,
Iar când steua pe cer deodată s-a oprit,
Ei plini de bucurie, pe Domnul au slăvit.

Apoi încetișor în casă ei au intrat,
Să vadă Pruncul, apoi s-au închinat.
Cu Inima plină de dragoste și bucurie
Au adus daruri: aur, smirnă și tămâie.

Darurile pe care ei atunci din dragoste le-au oferit,
Aveau valoare mare în eternitate, la timpul potrivit.
Iar închinarea lor atunci a simbolizat
Că Dumnezeu e suveran și merită lăudat.

El, Fiul lui Dumnezeu care s-a ‘ntrupat,
În chip de om, să izbăvească omul păcat,
Apoi a suferit ocara lumii fără să cârtească,
Ca să îndrume înspre cer ființa omenească.

Aceeași stea care pe cer atunci a răsărit
Pe mulți oameni înspre Calvar i-a călăuzit
La locul cel de jale din dealul Căpățânii
Unde l-au răstignit pe Cel iubit, păgânii!

Dacă până astăzi prietenul meu iubit,
Nu ai găsit ieslea și Pruncul cel smerit,
Te chem cu glas dulce să te oprești din alergare,
Predându-ți viața lui Isus cel Sfânt și Mare.

El te primește și-ți iartă azi al tău păcat,
Spălându-te prin sângele Lui nevinovat
El vrea să-ți dea cununa ce nu se vestejește,
Deci vino chiar acum și smerit te pocăiește.

Întoarcete și tu pe un nou drum,
Schimbându-ți stăpânul chiar acum.
Dar nu uita azi Isus este Mântuitor,
Și vrea să fi cu El în cer moștenitor.

Gicu Cotlet