Ne bucurăm de sfârșit de an

Ne bucurăm de sfârșit de an dar, și de un nou început,
Un nou an ce vine la rând, în timp  cu al lui conținut.
Nu știm ce ne aduce nouă dar, așteptăm curioși…
Ce ne vine, vine de la Dumnezeu căci suntem credincioși.

Dumnezeu e Tatăl nostru, El ne dă precum voiește
Căci El toate, în viața noastră, bine le mai rânduiește.
Știm că  anul care vine, e tot un an de îndurare,
Fericim acum pe cei ce merg pe-a Domnului cărare.

Încă astăzi Evanghelia răsună; ea vorbește tuturor,
Ea ne aduce libertatea și ne dă un sfânt ajutor.
Toți cei care o ascultă astăzi, nu vor regreta vreodată,
Când ar fi să se prezinte, în ziua de judecată.

Sfârșitul anului ne aduce din nou mulțumirea împlinirii
Și, ce-i mai important în noi: simțim bucuria mântuirii.
Anii trec și cu ei, și timpul nostru ce ni-i dat pe pământ;
Nu, ne pare rău că am  făcut cu Domnul un legământ.

Noul Legământul ne-a făcut  oameni noi pentru Isus,
El este pentru noi Înțelepciune, Neprihănire de Sus,
Sfințire, și prin El, avem  răscumpărare din păcate,
Și tot prin El, avem și trupurile noastre  vindecate.

Mulțumim Tată din ceruri pentru Fiul Tău trimis
Pentru mine păcătosul, după cum ne este scris.
Mulțumim că și anul acesta ne-ai ținut în al Tău Har,
Mulțumim pentru anii care vin ce-i petrecem la Altar.

Constantin Sferciuc 

Reclame

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” ( Matei 18:3)

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie suntem puşi, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat şi mântuirea Lui rămâne nezdruncinată, dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu „omul cel nou”.

Dumnezeu ne socoteşte răspunzători pentru fiecare ocazie în care refuzăm să ne întoarcem la El; motivul refuzului nostru este încăpăţâ­narea. Dumnezeu trebuie să domnească în noi şi nu viaţa noastră naturală.Faptul că nu vrem să ne convertim continuu este o piedică în creşterea vieţii noastre spirituale. Există în viaţa noastră bariere de încăpăţânare, unde mândria noastră aruncă dispreţ asupra tronului harului lui Dumnezeu şi strigă; „Nu vreau!” Noi zeificăm indepen­denţa şi încăpăţânarea şi le dăm nume greşite. Ceea ce Dumnezeu numeşte slăbiciune încăpăţânată, noi numim tărie de caracter. Sunt părţi întregi din viaţa noastră care n-au fost încă supuse; ele pot fi supuse numai prin această convertire continuă. Încet, dar sigur, putem câştiga întreaga noastră fiinţă pentru Duhul lui Dumnezeu.

Oswald Chambers