Bucură-te…. E sărbătoare!

Ciprian I. Bârsan

20131229-082940.jpg

Sărbătoarea este strâns legată de bucurie! Întruparea Mântuitorului, este sărbătoarea bucuriei manifestată în cer și pământ…
Ca să înțelegi MIRACOLUL și să trăiești cu adevărat sunt necesare câteva condiții, totul depinde de ALEGEREA, ATITUDINEA, ATMOSFERĂ, ADUCEREA AMINTE…, cu alte cuvinte totul depinde de tine!
Acesta, dacă vreți este modelul ideal: Bucuria în sărbătoare! Bucuria de sărbătoare!
Dar din nefericire, nu întotdeauna este așa. Viața este altfel, realitatea este dură.
M-am uitat spre oameni și am văzut, am auzit că:
•unii au plâns
•alții au avut ceva de: COMENTAT, CRITICAT, CLEVETIT
•sunt atâția dintre noi prea OBOSIȚI, OBIȘNUIȚI, OCUPAȚI cu detalii nesemnificative!
Permiteți-mi o invitație simplă, sinceră, din suflet pentru fiecare: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s’a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“
Acest mesaj este valabil și pentru noi, chiar dacă nu suntem evrei, magi sau ciobani (măcar ca unii așa ne consideră…

Vezi articolul original 79 de cuvinte mai mult

Rugăciune de An Nou

Vin Doamne înaintea Ta, iartă-mi îndrăzneala,
Te rog dă-mi înţelepciune şi o inimă curată,
O puternică voinţă, să fac voia Ta de-ndată.
Să nu mă cuprindă teama, leneveala.

În noul an ce-ncepe acum, Tu fă din mine,
Un mădular vrednic, cu care să poţi, să lucrezi.
Rodul muncii sufletului Tău, în mine să-l vezi.
Să înflorească în mine, firile divine.

Doresc purtarea mea, să fie puternică lumină,
Să fiu sare bună și un bun miros, plăcut.
Să se vadă tot ce Tu Doamne, în viața mea ai făcut.
Ca la chemarea Ta, cât mai mulţi, să vină.

Ia-ne în brațele Tale, pe stâncă ne ridică.
Ocrotește-ne, veghează, potoleşte furtuna,
Că-n Tine ne este nădejdea, întotdeauna!
Tămăduieşte-ne inima rănită și zdrobită.

Cuvântul Tău Sfânt să ne fie nouă călăuză.
Slăvit să fie Numele Tău. Prea Mărit şi Sfânt,
În vecii vecilor în cer şi pe pământ!
Inima noastră să te laude mereu, fără pauză.

Dan Viorica 

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.

Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.

„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

Oswald Chambers