Cum aș putea să-Ți mulțumesc

Doamne, cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată-ndeajuns,
De jertfa crucii ce-a purtat-o, Fiul Tău Isus?
De trupul Său însângerat, mâinile străpunge-n cuie,
Coroană de spini pe cap și sângele pe chip șiroaie.

Îți mulțumesc că m-ai ales și m-ai făcut copilul Tău,
Că durerea ce-a purtat a dat iertare sufletului meu.
Nu ai privit trecutul greu, nici trăirea n-ai judecat-o,
Ci m-ai primit la pieptul Tău și inima de lume mi-ai dezlegat-o.

Îți mulțumesc că de atunci nădejde-n Tine am găsit,
Speranța, pacea, bucuria și dragostea prin Duhul Sfânt.
Iar în nevoi și suferinți în Tine am aflat ce-i biruința
Tu niciodată nu m-ai părăsit, mai mare acum îmi e credința.

Tot ce mai rămâne e să păstrez ce Tu mi-ai dat
O viață sfântă să trăiesc ca fiul Tău răscumpărat,
Să fiu în toate credincios și să mă lupt într-una
Prin har s-ajung acolo sus și să primesc cununa.

Costin Ana Maria  

6 Decembrie

„Cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.” 1 Corinteni 15:48

Capul şi mădularele trupului lui Christos au aceeaşi natură, şi nu sunt ca monstruoasa imagine pe care a văzut-o Nebucadneţar în visul lui. Capul era din aur, dar burta şi coapsele erau din aramă, picioarele din fier, şi labele picioarelor din fier amestecat cu lut. Trupul simbolic al lui Christos nu este o absurdă combinaţie din contrarii. Mădularele sunt muritoare; de aceea, Isus a murit. Capul slăvit este nemuritor; de aceea, trupul este şi el nemuritor, fiindcă s-a spus: „pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (loan 14:19). Cum este Capul nostru iubit, aşa este şi trupul, şi fiecare mădular în particular. Un Cap ales şi mădulare alese; un Cap primit şi membre primite. Dacă Capul este din aur curat, şi părţile trupului vor fi din aur curat.

Există o dublă unire de naturi, ca temelie pentru cea mai apropiată comuniune. Opreşte-te aici, cititorule, şi vezi dată poţi contempla, fără uimire, infinita bunătate a Fiului care ţi-a adus nevrednicia în binecuvântată unire cu slava Sa. Eşti atât de jos încât, amintindu-ţi de mortalitatea ta, poţi să spui putrezirii „tu eşti mama mea” şi viermilor „voi sunteţi fraţii mei”. Totuşi, în Christos, eşti atât de onorat, încât poţi spune Celui Atotputernic „Ava, Tată”, şi Dumnezeului întrupat „Tu eşti Fratele şi Mirele meu”.

Cu siguranţă că, dacă relaţiile cu familiile vechi şi nobile îi fac pe oameni să se înalţe în proprii lor ochi, noi avem şi mai multe motive de înălţare. Cel mai sărac şi mai dispreţuit credincios trebuie să se prindă strâns de acest privilegiu. Nu ar trebui să ne neglijăm genealogia. Să nu permitem vanităţii să ne ocupe gândurile şi să excludă onoarea slăvită şi cerească a unirii cu Christos.

Meditaţii C. H. Spurgeon