Misiunea Fiului pe Terra

Te-ai coborât la noi din Slavă
Să ne aduci ce nu aveam,
Să-ndepărtezi o stare gravă
Să fim în neamul lui Avraam.

Venit-ai să aduci Lumină
Să cucerești o beznă grea
Ca oamenii la har să vină
Să poată împliniri avea.

Te-ai coborât cu umilință
Nevrând palatul cel regesc,
Să pui, Isuse, și credință
În cei ce vorba-Ți o doresc.

Ai acceptat o iesle rece
Ca milioane să Te vrea
Să poată-apoi cu zel culege
Tot ce speranța poate da.

Venit-ai cu-n mesaj de pace
S-alini necaz și frământări
Ca oamenii să se împace,
Să se îmbrace-n sfinte stări.

Ai vrut planeta să accepte
Cadoul Cerului-cu drag
Pe-ngusta cale să se-nedrepte
Spre cel mai pitoresc Meleag.

Venit-ai să ne-nveți iubirea,
S-o înțelegem, s-o trăim,
Să ne armonizăm trăirea
Cu-al Tău Cuvânt curat, sublim.

O, Fiu al dragostei eterne
Al Tău Cadou ne-a transformat!
Căci astăzi noi putem discerne
Ce-i fals și ce-i adevărat.

George Cornici

20 Decembrie

„Te iubesc cu o iubire veşnică.” Ieremia 31:3

Uneori, Domnul Isus dezvăluie bisericii gândurile Sale iubitoare. R. Erskine spunea: „El nu crede că este destul să vorbească în spatele ei, aşa că vorbeşte în prezenţa ei. El spunea: „eşti frumoasă de tot, iubito” (Cânt. 4:7). Este adevărat că aceasta nu este metoda Lui obişnuită. El este un iubit înţelept şi ştie când să păstreze iubirea în intimitate şi când s-o dezvăluie, dar sunt ocazii în care nu face nici o taină din ea – ocazii în care pune sufletul poporului Său mai presus de orice”. Duhul Sfânt este adesea mulţumit, într-un fel foarte binecuvântat, să mărturisească sufletelor noastre dragostea lui Isus. El ia lucrurile lui Christos şi ni le descoperă nouă (vezi loan 16:13-15).

Nici o voce nu se aude din nori, nici o viziune nu ni se descoperă în noapte, dar avem o mărturie mai sigură decât acestea. Dacă un înger ar zbura din ceruri şi ar informa personal sfinţii de iubirea Mântuitorului pentru ei, dovada aceasta nu ar mai fi satisfăcătoare decât cea care este născută în inimă prin Duhul Sfânt. Întreabă-i pe cei care au trăit aproape de porţile cerului, şi îţi vor spune că au avut momente în care dragostea lui Christos pentru ei a fost un fapt atât de clar şi sigur, încât nu se îndoiau de ea cum nu se îndoiau de propria lor existenţă.

Da, iubite credincios, tu şi cu mine am avut timpuri de înviorare în prezenţa Domnului, şi atunci credinţa noastră a urcat pe culmile siguranţei. Am avut încrederea să ne sprijinim frunţile pe pieptul Domnului. Nu ne îndoiam de dragostea învăţătorului, aşa cum nu s-a îndoit Ioan când a fost în aceeaşi poziţie. Nu, nu am avut nici un motiv să punem întrebarea întunecată: „Doamne, eu sunt cel care Te va vinde?” Gândul acesta era departe de noi. El ne-a sărutat cu sărutările gurii Lui şi ne-a ucis îndoielile prin apropierea îmbrăţişării Sale. Iubirea Lui a fost mai dulce decât vinul pentru sufletele noastre.

Meditaţii C. H. Spurgeon