Când Te-ai născut Tu…

La moara lui Felix

Părea că timpu-n cursu-i linear
S-a îndoit, vrând parcă să se rupă,
Când Te-ai născut Tu, bornă de hotar,
Ca să împarţi, în funcţie de Har,
Istoria în „înainte de…”şi „după…”

Era-mplinirea vremii, timp marcat
Să-nceapă planul sfânt de mântuire;
Când Te-ai născut Tu, când Te-ai întrupat,
Zăgazul cerului s-a-ndepărtat
Şi-a inundat pământul cu iubire.

Când Te-ai născut Tu, oştile cereşti
Cântau în cor, unindu-se-ntre ele,
Păstorii erau slujitori domneşti,
Iar staulele case-mpărăteşti
Şi-n Betleem erau mai multe stele.

Totul s-a petrecut cum era scris
Şi totul s-a-mplinit în Pruncul Rege
Venit să spună urii: interzis!
Când Te-ai născut Tu s-a-mplinit un vis,
Căci Tu ai transformat iubirea-n lege.

Te-ai coborât Tu, Fiu de Dumnezeu,
Ca drumul Tău prin lume să Te poarte
Şi pe la uşa sufletului meu;
Când Te-ai născut Tu, m-am născut şi eu,
Căci fără Tine-aş fi trăit… în moarte!

Vulcan, 3 decembrie 2007

Vezi articolul original

Concert colinde 2022

Lucian și Adelina – Familia 5 |

Faclia mantuirii

Culcat in ieslea rece, in straiele-Ti umile,
Tacut si fara fala in lume ai intrat,
Se oglindea tot cerul in ochii Tai, Copile,
Dar cati au fost aceia care au observat

Pe capul Tau coroana de Print al vesniciei,
De Imparat al slavei, cati Te-au recunoscut?
Putini, caci ambalajul precar al saraciei
I-a-mpiedicat sa vada ca n-aveai inceput.

La fel, cu nepasare multi astazi Te ignora,
Si darul mantuirii e-asa dispretuit,
Caci isi doresc sa vada o scena mai sonora;
Intriga simplitatea cu care ai venit.

Nu suntem noi mai vrednici ca restul omenirii,
Dar multumim, Isuse, ca ochii ne-ai deschis
Ca sa vedem in Tine faclia mantuirii
Ce arde-n vesnicie, asa cum a fost scris.

„Astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.” Luca 2:11,12.

Anca Winter 

24 Decembrie

„El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi.” 2 Corinteni 8:9

Domnul Isus Christos a fost din veşnicie bogat, slăvit şi înălţat, dar „s-a făcut sărac pentru voi”. Sfântul bogat nu poate avea părtăşie adevărată cu fraţii lui săraci, dacă nu îşi dă averea ca să le împlinească nevoile. Aceeaşi regulă se aplică şi Capului, şi mădularelor trupului lui Christos. Domnul nostru nu ar fi putut avea părtăşie cu noi, dacă nu şi-ar fi împărţit averea Sa şi nu ar fi devenit sărac ca să ne facă pe noi bogaţi. Dacă rămânea pe tronul Său slăvit, şi noi continuam să trăim în ruinele Căderii fără să primim mântuirea Lui, părtăşia ar fi fost imposibilă de ambele părţi. Poziţia noastră după Cădere, fără legământul de har, ar fi oprit omul căzut de la comunicarea cu Dumnezeu, aşa cum Belial nu se poate înţelege cu Christos.

De aceea, pentru ca părtăşia să fie posibilă, era necesar ca Ruda cea bogată să-şi dea averea rudelor sărace, ca Mântuitorul neprihănit să dea desăvârşirea Sa fraţilor Lui păcătoşi, şi ca noi, săraci şi vinovaţi, să primim din plinătatea Lui „har după har” (loan 1:16). Astfel, dăruind şi primind, Cel ales putea coborî din înălţimi, şi cel sărac putea urca din adâncuri, ca să se îmbrăţişeze unul pe altul în adevărată părtăşie.

Sărăcia trebuia îmbogăţită prin Cel care are bogăţii infinite, înainte de a sta de vorbă şi vina trebuia să se piardă în neprihănire, pentru ca sufletul să poată umbla în părtăşie cu puritatea. Isus trebuia să-şi îmbrace poporul în hainele Sale, ca să-i poată primi în palatul slavei Sale. Trebuia să-i spele în sângele Său, ca să nu se mânjească îmbrăţişându-i. Credinciosule, aceasta este iubirea! De dragul tău, Domnul Isus „s-a făcut sărac”, pentru ca să te poată înălţa în părtăşie cu EL.

Meditaţii C. H. Spurgeon