Neclintiți în credință

Nu ne-au înnăbușit teorii
Din coridoare subterane
Și nu acceptăm bucurii
Din lumești categorii
Și nu ne-nchinăm la icoane.

Solidul crez ne păstrează
Conectați cu divinele stări
Care în lăuntru creează
O foarte puternică bază
Pentru cerești binecuvântări.

Nu ipoteze precare
Ne hrănesc sufletul predat
Ci în Scripturi găsim mâncare
Ce dă avânt în lucrare
Și-nverzește ce e uscat.

Pășim încrezători spre glorii
(Ce îi așteaptă pe cei salvați)
Ascultăm ce ne spun păstorii
Despre incintele splendorii
La care-am fost, prin har, chemați.

Când valu-ncercării apare
S-atace credința în noi
Ne gândim la-ntrupare
Și-atunci teama dispare
Și-nvingem adversele ploi.

Suntem neclintiți în slujire
Oriunde am fi și oricând
Cerul ne dă fericire
Să-L urmăm dedicați pe Mire
Melodii sublime cântând.

Statornici cu crucea în spate
Suntem pelerini spre Liman
Ne-așteaptă eterna Cetate
De-ceea soră și frate
Stați în al iubirii ocean.

George Cornici

5 Decembrie

Cereţi, şi vi se va da.” Matei 7:7

Știu un loc din Anglia unde fiecare trecător care cere este servit cu o pâine. Oricine ar fi trecătorul, trebuie doar să bată la uşa Spitalului Sfintei Cruci, şi pâinea este a lui. Isus a iubit atât de mult păcătoşii încât a construit un Spital al Sfintei Cruci, pentru ca orice păcătos flămând să bată la poartă şi să fie săturat. Ba încă a mai făcut ceva; a ataşat o baie la Spitalul Crucii, în care sufletul mânjit şi negru este spălat. Fântâna este întotdeauna plină, întotdeauna eficientă. Nici un păcătos nu iese de acolo fără să fie perfect curăţat. Păcatele purpurii şi roşii au dispărut toate, şi păcătosul este curat ca zăpada. De parcă nu ar fi fost destul, Spitalul Crucii este dotat şi cu o garderobă, şi păcătosul trebuie numai să ceară, ca să fie îmbrăcat din cap până în picioare.

Dacă vrea să fie soldat, nu primeşte haine obişnuite, ci o armură, care îl acoperă de la talpa piciorului până în vârful capului. Dacă cere o sabie, o primeşte, şi primeşte şi un scut. Nimic nu este prea bun pentru el, şi nimic nu i se refuză. Va avea bani de cheltuială cât va trăi, şi va moşteni o comoară de slavă când va intra în bucuria Domnului său. Dacă pot avea toate aceste lucruri bătând la uşa îndurării, voi bate tare în dimineaţa aceasta. Voi cere mult de la generosul meu Domn.

Nu voi părăsi tronul harului până când nu îmi voi prezenta toate nevoile înaintea Domnului, şi până nu voi primi asigurarea împlinirii lor prin credinţă. Nu trebuie să mă reţină nici o jenă atunci când Isus mă invită. Nici o necredinţă nu mă va opri atunci când Isus făgăduieşte. Răceala inimii nu mă va trage înapoi atunci când pot obţine asemenea binecuvântări.

Meditaţii C. H. Spurgeon