Azi este mare bucurie

Azi este mare bucurie
Păstori și îngeri cântă în cor
Pe a Betleemului câmpie
Se naște al lumii salvator.

Magi venind din depărtare
Daruri scumpe i-au adus
Celui venit in lumea noastră
Fiul Tatălui Sfânt, Isus.

Căci atât de mult tu ne-ai iubit
Si ales-ai să te naști în lume
În ieslea rece întunecoasă
Slăvit să fie Sfântu-Ți nume.

Mă închin si eu ca și păstorii
La ieslea Ta în umilință
Și î-ți aduc Copil din ceruri
Multumire și recunoștință.

Căci ai lăsat gloria și slava
Ca să salvezi de la pierzare
O lume-ntreagă ce nu avea
Nici o speranță de salvare. .

Iar de la iesle pân’ la cruce
În drumul Tău pe acest pământ
Ne-ai învățat ce e iubirea
Ne-ai împăcat cu Tatăl Sfânt.

Slăvit să fii in veci de-a pururi
Tu sfânt Copil de Dumnezeu
Născut în ieslea umilinței
Că drept la viață să am și eu.

Dinu Ciolte

14 Decembrie

Ei merg din putere în putere.” Psalmi 84:7

Ei merg din putere în putere”. Sunt numeroase traduceri pentru aceste cuvinte, dar toate implică ideea progresului. Versiunea din Bibliile noastre este suficientă pentru noi în dimineaţa aceasta. „Ei merg din putere în putere”. Adică sunt tot mai puternici. De obicei, dacă mergem, mergem de la putere la slăbiciune. Ne începem călătoria cu puteri proaspete, dar, pe măsură ce trece timpul, drumul pare tot mai greu şi soarele arde tot mai tare; ne aşezăm pe marginea drumului, ne odihnim, şi apoi pornim obosiţi mai departe. Dar pelerinul creştin, care a obţinut rezerve proaspete de har, este la fel de viguros după ani de trudă şi drumuri lungi.

Poate că nu este tot timpul vesel şi plin de zel ca la început, dar este mult mai tare în adevărata putere. El călătoreşte, chiar dacă mai încet, şi călătoreşte mult mai sigur. Unii veterani cu părul alb sunt la fel de zeloşi şi puternici în adevăr ca în tinereţe; totuşi, trebuie să mărturisim că adesea nu se întâmplă chiar aşa, fiindcă „din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Dar acesta este păcatul lor, şi nu este din vina făgăduinţei, care spune că , flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îţi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc”(Isaia 40:30-31).

Sufletele arţăgoase se aşează şi se plâng de viitor. „Vai!” spun ei, „mergem din rău în mai rău”. Foarte adevărat, puţin credincioşilor, dar mergeţi şi „din putere în putere” Nu veţi găsi niciodată un mănunchi de necazuri care să nu fie legat cu o panglică de har. Dumnezeu va da putere şi bărbăţie umerilor îngreunaţi de povară.

Meditaţii C. H. Spurgeon