Dacă toată lumea ar fi într o parte luptând împotriva mea și eu as fi în cealaltă parte împreună cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu și cu mine am forma majoritatea.
Martin Luther
VORBE
Lună: noiembrie 2022
Cu mine Tu ai fost…
Ionuț și Corina Gontaru
Un susur bland…
Te caut inca, Doamne, desi imi esti aproape
Ca tarmurile marii de-adancile ei ape;
Te-astept sa vii la mine, caci slava Ta o caut,
Un susur bland, subtire, ca sunetul de flaut…
Si nu ma-ntorc din cale, ca orbul intre orbi,
Chiar de nu-mi vei trimite sa ma hraneasca, corbi…
Nu poti sa-mi iei durerea, dar poti sa mi-o alini;
Te vreau cu tot cu cruce, Te vreau cu tot cu spini!
Si daca totusi moartea nu poate sa ma ierte,
Mai bine pentru Tine sa fiu ucis cu pietre…
Si-atunci cand de prigoana Tu nu ma vei salva,
Vreau sa Te vad Isuse, arata-mi slava Ta!
Tu stii ce e mai bine, Tu dai si tot Tu iei,
Tu, Cel ce-nchide gura la oameni si la lei…
Cand unora in flacari nici haina nu s-a ars,
Fii Doamne si cu mine, chiar de-as fugi la Tars!
La capat de milenii vom intelege, poate,
Iubirea din durere si lacrimile toate,
Te vom pricepe, Doamne, cand Iti vei spune dorul,
Si-Ti va canta in slava Ioan Botezatorul!
Nu, nu-i mai dulce chinul placerilor lumesti,
Mai dulce-i suferinta atuncea cand iubesti;
Un susur bland, subtire, ca sunetul de flaut
E slava Ta, pe care cu-atata dor o caut!
30 Noiembrie
„Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Dumnezeu?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât”.” 2 Cronici 25:9
Aceasta pare să fi fost o problemă foarte importantă pentru regele lui Iuda, şi este posibil să aibă chiar mai multă greutate pentru creştinul încercat şi ispitit. Să pierzi bani nu este plăcut niciodată, şi, când un principiu este implicat, firea nu este întotdeauna gata să facă sacrificiul. „De ce să pierdem ceva folositor? Nu cumva adevărul cere un preţ prea mare pentru a fi cumpărat? Ce vom face fără ei? Aminteşte-ţi de copii şi de venitul nostru mic!” Toate aceste lucruri şi altele o mie vor ispiti creştinul să pună mâna pe câştigul nedrept, să-1 facă să se lepede de convingerile conştiinţei, atunci când acestea implică pierderi serioase.
Nu toţi oamenii pot vedea aceste chestiuni în lumina credinţei; şi chiar şi pentru urmaşii lui Isus, doctrina „trebuie să trăim” are destulă greutate. „Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât” este un răspuns mai mult decât mulţumitor, la o întrebare chinuitoare. Tatăl nostru ţine baierele pungii, şi El ne poate înapoia însutit ceea ce pierdem de dragul Lui. Noi trebuie să ascultăm voia Sa, şi putem fi siguri că El se va îngriji de noi. Domnul nu va rămâne niciodată dator. Sfinţii ştiu că un grăunte de pace în inimă valorează mai mult decât o tonă de aur.
Cel care îşi înfăşoară o haină ruptă în coate peste o conştiinţă liniştită a câştigat o bogăţie mai mare decât orice ar fi putut pierde. Zâmbetul lui Dumnezeu şi o închisoare sunt destul pentru o inimă adevărată; încruntarea Sa şi un palat ar însemna iadul pentru sufletele credincioase. Să vină tot ce poate fi mai rău, să se ducă toate talentele, şi noi nu ne vom pierde comoara, fiindcă ea este sus, acolo unde Christos stă la dreapta Tatălui. Intre timp, chiar şi acum, Domnul îi face pe cei blânzi să „moştenească pământul” (Matei 5:5) şi „nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmi 84:11).
Pribegia
Pribegia nu-i ușoară
Nu-i tot timpul primăvară
Dar credința noastră-i clară.
Mergând spre eternitate
Spunem: nu ne vom abate
De la poruncile-nvățate.
Capcane sunt plantate-n cale
Primejdiile sunt reale
Spre Rai trimitem osanale.
Oricând Mesia ne-nsoțește
Traseul El îl netezește
Nicicând El nu ne părăsește.
Tatăl minciunii ne atacă
Firea și lumea să ne placă
Dar ne rugăm și-atunci el pleacă.
Valuri când vin să ne doboare
Primim puteri spectaculare
De unde-i veșnic sărbătoare.
Obstacole sunt pe traseu
Făcând urcușul și mai greu
Dar ne-ntărește Dumnezeu.
Nu e ușoară drumeția
Dar ne e dragă-Mpărăția
Și ne așteaptă veșnicia.
Călătorim, călătorim
Ca pelerini noi bine știm:
De Mire nu ne despărțim.
George Cornici
29 Noiembrie
„Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău… Să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.„
Bârfa emite o otravă de trei feluri: ea îl batjocoreşte pe cel care o spune, pe cel care aude şi pe persoana despre care se spune. Fie că raportul este adevărat, fie că este fals, ni se interzice să o răspândim, prin acest precept al Cuvântului lui Dumnezeu. Reputaţia copiilor lui Dumnezeu trebuie să fie foarte preţioasă în ochii noştri şi ar trebui să ne ruşinăm să-1 ajutăm pe diavol să dezonoreze biterica şi numele Domnului. Unele limbi au nevoie de un frâu, nu de un pinten. Mulţi se fălesc cu înjosirea fraţilor lor, de parcă prin acest lucru ei s-ar ridica. Fii înţelepţi ai lui Noe au aruncat o manta peste tatăl lor, şi cel care l-a expus a primit un blestem amar. Poate că noi înşine vom avea nevoie de îngăduinţă şi tăcere din partea fraţilor noştri în zilele acestea întunecate, aşa că să le dăm şi noi celor care au nevoie acum.
Regula familiei noastre şi legea noastră ar trebui să fie: nu vorbi de rău pe nimeni. Duhul Sfânt, totuşi, ne permite să cenzurăm păcatul şi prescrie şi calea prin care o putem face. Trebuie să ne mustram fratele în faţă, nu să şoptim în spatele lui. Metoda aceasta este bărbătească, frăţească, creştinească şi, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, va fi şi folositoare. Firea se fereşte de ea? Atunci ar trebui să ne ascultăm conştiinţa şi să ne punem pe treabă, fiindcă, dacă ascundem păcatul prietenului nostru, devenim părtaş la el.
Sute de oameni au fost salvaţi de la păcate uriaşe prin avertizările potrivite, înţelepte şi iubitoare ale lucrătorilor şi prietenilor credincioşi. Domnul nostru Isus ne-a dat un exemplu bun despre felul în care să-i tratăm pe prietenii rătăciţi în avertizarea pe care i-a dat-o lui Petru, în rugăciunea care a precedat-o, şi în felul blând în care s-a purtat cu lăudăroşenia lui Petru, care avea nevoie de o asemenea mustrare.
Așa că , capul sus!
Nu renunța când viața-i grea
Și simți că sufletul te doare
Căci Dumnezeu cu mâna Sa
Îți dă alin și vindecare.
De câte ori ai fost căzut
Trântit, lovit de valul mării
Dar Dumnezeu nu te-a lăsat
Să fii dat pradă încercării.
Mai ai speranță chiar de ceața
Acoperă in juru-ți tot
Ridică-te și spală-ți fața
Și spune întristării “Stop!”
Mai ai credință, chiar de greul
Lovește-n inimă sau gând
Ridica-ți ochii înspre ceruri
Și luptă-te ca să fii sfânt.
Nu te opri din drumul tău
Pentru o clipă de-ncercare
Căci în curând se va opri
Și vei uita durerea mare.
Ochii sa-ți fi ațintiți
Spre Tatal tău ceresc și sfânt
Amintindu-ți că și El
A suferit pe-acest pământ.
Așa am fost creați
Și asta ne este menirea
Căci doar prin suferință vom
Putea gusta Dumnezeirea.
Dar chiar și-acolo-n suferință
Când parcă toți ne părăsesc
Domnul, El este biruință
Și cu El toate izbutesc.
Așa că, capul sus
Privirea drept în față
Și nu lăsa nici-o problemă
Să îți stingă-a ta speranță.
Acea speranță este Isus
Așa că luptă pentru El
Știind că în ceruri sus
Vei fi cu El, cu Dumnezeu.
28 Noiembrie
„A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi umbli în adevăr.” 3 loan 3
Adevărul era în Gaius, şi Gaius umbla în adevăr. Dacă nu ar fi existat prima condiţie, cea de a doua nu putea să apară; dacă nu s-ar fi spus al doilea lucru despre el, primul ar fi fost o simplă pretenţie. Adevărul trebuie să intre în suflet, să-1 pătrundă şi să-1 sature, altfel nu are nici o valoare. Învăţăturile ţinute ca principii de credinţă sunt ca pâinea ţinută în mână, care nu satură pe nimeni. Dar învăţăturile primite de inimă sunt ca o hrană digerată, care, prin asimilare, susţine şi întăreşte trupul. Adevărul trebuie să fie ca o forţă vie în noi, ca o energie activă, ca o realitate interioară, o parte din esenţa fiinţei noastre. Dacă el este în noi, nu putem să ne despărtim de el.
Un om îşi poate pierde hainele sau papucii, dar părţile sale interne sunt vitale, şi nu pot fi scoase fără riscul pierderii vieţii. Creştinul poate muri, dar nu poate nega adevărul. Este o regulă a naturii că cééa ce este înăuntru afectează ceea ce este în afară, după cum lumina străluceşte din centrul lămpii prin sticlă. De aceea, atunci când adevărul este aprins înăuntru, strălucirea sa va lumina în curând viaţa exterioară şi vorbirea. Se spune că mâncarea unor anumiţi viermi colorează coconul de mătase în care cresc.
In acelaşi fel, hrana din care trăieşte un om în interior oferă o anumită culoare fiecărui cuvânt şi fiecărei fapte din exterior. Să umbli în adevăr înseamnă o viaţă de integritate, sfinţenie, credincioşie şi simplitate – produsul natural al principiilor adevărului, pe care Evanghelia le învaţă şi Duhul lui Dumnezeu le pregăteşte. Putem să judecăm tainele sufletului după manifestarea lor în vorbirea omului. Fii cu noi astăzi, Duh prea Sfânt, să ne conduci şi să ne guvernezi prin autoritatea Ta divină, astfel încât nimic fals sau păcătos să nu domnească în inimile noastre, ca să nu îşi extindă influenţa rea asupra umblării noastre zilnice între oameni.
Lucruri noi
Betania Worship Dublin
Plecați în rugăciune Doamne
Plecați în rugăciune Doamne
Cu mâinile spre cer întinse
Te asteaptă iar ai tăi copii
Cu inimile in piept aprinse.
Se apropie incet a zilei zori
Puțin, puțin a mai rămas
O Doamne dă-ne azi putere
Să biruim cu toți al nopții ceas.
Mulți dintre noi au ațipit pe cale
Sătui parcă de atâta așteptat
Iar candele se sting pe rând
Și lumea-i cufundată în păcat.
Dorim trezire petru noi o Tată
Atinge-ne cu sfântul tău cuvânt
Ne-am saturat de amorțeală
Ridică-ne din nou prin Duhul Sfânt.
Aprinde-ne Doamne din nou făclia
Și pune iar in noi ceresc avânt
Să ducem evanghelia mai departe
Să o vestim cu drag pe-ntreg pământ.
Iar când pe nori cu slavă și mărire
La noi din nou tu Doamne ai să vii
Cu toții vrem ca să zburăm spre casa
Ce Tu ne-ai pregatit-o in veșnicii.
Dinu Ciolte
Dumnezeu e în control 