Nu pot pricepe…

Nu pot pricepe-adesea de ce mi-e dat în viață
Sà gust din plin amarul și fierberea din piept,
Că multe vise-mi par epave, sfărâmate
Dar, conștient deplin că viața-i dirijată
De-un Tată ce-mi dorește doar binele…accept.

Îmi conturez în minte, stingher, planuri mărețe
Prea îmbiat de șoapte, nedornic de tumult;
Și-orbit, eu merg ‘nainte, sătul de vechi povețe
Când, Vocea Ta mã cheamă, răbdarea să nă-nvețe
Și-atunci, în agonie, de Tine vreau…s-ascult.

Când valuri mari de ură îmi amenință viața
Și vorbe grele, goale, în arme se prefac
Aș vrea sã spun, s-arãt, sã dovedesc dreptatea,
Justificãri, motive și dreaptă realitatea,
Dar Tu mă chemi atunci, Isuse scump,…să tac.

C-atât de mulți sunt cei ce se îndreaptă, iute,
Spre lumea de-ntuneric și-n valuri reci se frâng
O lume zbuciumată și suflete pierdute,
Pierduți, dar nu e nimeni în stare să ajute,
Chemarea Ta mă-ndeamnă să-ngenunchez,…să plâng.

Învață-mă, Stăpâne, valorile divine,
Să Îți ofer viața, suflarea în mănunchi,
Ca, înjugat slujirii, cu tot ce am în mine,
Să-Ți dau întreaga slavă, că Ție ți se cuvine
Și sã trăiesc ca Tine, nu-n faimă, ci-n…genunchi.

Franciuc Adelin

Increde-te mai întâi in Dumnezeu

„Isus nu Se încredea în ei…. pentru că ştia ce era în om.”

Ioan 2:24-25

Pune încrederea în Dumnezeu pe primul loc. Domnul nostru nu S-a încrezut în nici un om, însă El n-a fost niciodată suspicios, niciodată plin de amărăciune, niciodată disperat cu privire la vreun om, pentru că S-a încrezut mai întâi în Dumnezeu, S-a încrezut în mod absolut în ceea ce harul Lui Dumnezeu poate face pentru orice om. Dacă îmi pun încrederea mai întâi în fiinţele umane, voi ajunge dezamăgit de toţi; voi ajunge plin de amărăciune, pentru că am insistat ca omul să fie ceea ce nici un om n-a putut fi niciodată – absolut drept.

Pune nevoile Lui Dumnezeu pe primul loc. „Iată, vin să fac voia Ta. Dumnezeule” (Evrei 10:9). Ascultarea omului este faţă de ceea ce crede el că este o nevoie; ascultarea Domnului nostru a fost faţă de voia Tatălui Său. Strigătul de astăzi este: „Trebuie să facem ceva: păgânii mor fără Dumnezeu; trebuie să mergem şi să le spunem despre El.” Dar mai întâi trebuie să avem grijă ca nevoile lui Dumnezeu să se împlinească în noi înşine. Aşteptaţi până când. ” Scopul acestui Colegiu este să ne ajute să ne raportam corect la nevoile lui Dumnezeu. Când nevoile lui Dumnezeu în noi s-au împlinit, El ne va deschide calea pentru a împlini nevoile Lui în altă parte.

Pune-L pe Fiul Lui Dumnezeu pe primul loc. „Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.’ (Matei 18:5).Dumnezeu mi Se încredinţează mie, dăruindu-mi-Se sub formă de copilaş. El aşteaptă ca viaţa mea personală să fie un „Betleem”. Las eu ca viaţa mea naturală să fie transformată treptat de către viaţa Fiului lui Dumnezeu care locuieşte în mine? Scopul ultim al lui Dumnczeu este ­ca Fiul Său să Se poată manifesta în trupul meu muritor.

Oswald Chambers

Sfântă privire dincolo de prezent

Dumnezeu e în control

“… vă spun că de acum încolo, veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.” (Matei 26.64)

Doamne Isuse, cum Te-au înjosit prigonitorii Tăi, Te-au socotit ca un criminal! Totuşi ochii credinţei se pot adânci – dincolo de umilirea prezentă – în slava viitoare. Câte lucruri spui Tu în cuvintele “de acum încolo”! Aş dori, Domnul meu, să fiu ca Tine în această sfântă nădejde în viitor şi, în sărăcie, necaz, boală sau dispreţ, să pot spune: “De acum încolo” sau “totuşi”, în locul ruşinii, Tu ai acuma slava; în locul slăbiciunii, ai puterea; în locul dispreţului, ai adorarea.

Crucea Ta n-a pătat strălucirea şi frumuseţea cununii Tale. Spinii n-au făcut să se piardă nimic din frumuseţea feţei Tale. Din contră, Tu eşti mai slăvit şi cinstit, tocmai din pricina suferinţelor Tale.

De aceea, Te rog, fă-mă să uit necazurile de acum…

Vezi articolul original 86 de cuvinte mai mult

Invata!

Invata ca un zambet, iubind, poti sa oferi,
Si lacrima tristetii, invata cum s-o stergi,
Invata sa cresti nuferi si sa alini poveri,
Invata cum in viata doar catre Cer sa mergi.

Invata sa asculti, pe cel ce-si vars-amarul,
Dar si sa-nchizi urechea la barfa si pacat,
Priveste prin credinta intotdeauna… Harul,
Alege frumusetea din tot ce-i bun, curat.

Invata din putinu-ti cum sa hranesti flamanzii
Invata ca slujirea e…. binecuvantare
In timp vei intelege, secretele izbanzii
Invata; cand esti mic atunci tu vei fi mare.

Invata sa dai apa celui ce e setos,
O haina sau un pat, strainului din strada,
Invata cum se poate chiar pe Isus Hristos
Sa Il arati, si-n tine toti sa-L vada.

Invata mijlocirea in nopti, in rugaciune
Si lasa-te in taina pentru ai tai, arzand,
Asteapta cu rabdare si crede in “minune”
Asculta vorba-I dulce din Sfantul Sau Cuvant.

Invata multumirea, in zile fara soare
Cand nu mai poti zbura, cand aripile-s frante
Invata bucuria de la caisu-n floare,
Invata inc-o data cum sufletul sa-ti cante!

Invata prieten drag, sa-ti numeri ziua bine
Invata cum sa capeti, o inima-nteleapta,
Invata, invata… caci in curand El vine,
Si-atunci in vesnicie rasplata te asteapta.

Alexandru Marius

Da, dar…!

„Doamne te voi urma, dar…^”

Luca 9:61

Ce vei face dacă, să zicem, Dumnezeu îţi spune să faci ceva care este un test enorm pentru raţiunea ta? Vei da înapoi? Dacă îţi formezi obiceiul de a face un lucru pe tărâmul fizic, vei face acel lucru de fiecare dată, până când vei întrerupe cu hotărâre obiceiul. Acelaşi lucru este valabil şi în domeniul spiritual. Iarăşi şi iarăşi ajungi să înţelegi ce vrea Isus Cristos şi de fiecare dată dai înapoi când e vorba să faci pasul decisiv, până când te vei hotărî să te predai cu toul în braţele Lui.

„Da, Dar, presupunând că ascult de Dumnezeu în această problemă, cum rămâne cu…?” „Da, voi asculta de Dumnezeu dacă mă va lăsa să mă folosesc de raţiunea mea, dar să nu-mi ceri să păşesc în întuneric.” Isus Cristos cere omului care şi-a pus încrederea în El acelaşi spirit temerar şi sportiv pe care îl manifestă omul natural. Când un om are de gând să facă ceva valoros, există momente în care trebuie să rişte totul, păşind în necunoscut. Iar în domeniul spiritual Isus Cristos cere să rişti tot de ceea ce te ţii prin raţiunea ta şi să păşeşti în ceea ce spune El. Imediat ce faci asta descoperi că ceea ce a spus Isus Cristos este foarte potrivit, ca raţiunea.

Privite prin prisma raţiunii, spusele lui Isus Cristos pot părea o nebunie, dar când le vei supune judecăţii credinţei, vei începe să descoperi, cu un duh uimit, că ele sunt cuvintele lui Dumnezeu, încrede-te cu totul în Dumnezeu şi. când El te provoacă să rişti, ai grijă să-ţi asumi riscul. In criză noi acţionăm ca păgânii, numai unul dintr-o mulţime întreagă este destul de îndrăzneţ ca să-şi pună încrederea în caracterul lui Dumnezeu.

Oswald Chambers

Floarea şi vântul

Din miile de primăveri
Ce umplu lumea cu petale,
Prin multe dimineţi şi seri
Vine şi timpul zilei tale.

Cu o minune neştiută
Petala a primit culoare,
Din curcubeu e dăruită
Pusă albastră într-o floare.

Şi ai crescut floare frumoasă
Sorbind a soarelui lumină,
Într-o mişcare aşa gingaşă
S-a înălţat a ta tulpină.

Câmpul întreg s-a bucurat
Petala-n rouă să ţi-o ude,
Iar iarba te-a îmbrăţişat
În unduiri line şi blânde.

Parfumul tău s-a risipit
Umplând pădure şi zăvoaie,
Şi-atât de mult este iubit
După a verii pură ploaie.

Din locuri ce sunt neştiute
A trezit vântul lin al serii,
Care dorind să te sărute
A trimis solul adierii.

Lăsându-şi locul lui ascuns
Grabnic a vrut să te cunoască,
De-al tău parfum tainic pătruns,
Culoarea ta să-l cucerească.

Când te-a văzut s-a-nfierbântat
Şi coborând din înălţime,
Petalele le-a-mbrăţişat
Cu adierea-i de iubire.

Le-a răsfirat şi mângâiat
Ducând parfumul pân-la soare,
Să fie apoi şi el chemat
La aşa mare sărbătoare.

C-o sărutare de zefir
Te-a întrebat ce să-ţi ofere:
„De vrei un cer mereu senin
Eu ţi-l voi da cu-a mea putere.

Împrăştii norii-n depărtare
Ca să te văd mereu voioasă,
Din razele calde de soare
Îţi fac cea mai frumoasă casă.

Şi spinii câmpului uscaţi
Am să îi duc până-n pustiu,
Peste albastrul tău, curaţi
Picuri de rouă să îi ştiu.

De vrei mă pun în cale iernii
Să nu simţi frigul şi urgia,
Frumosul tău şi-al primăverii
S-aducă-n suflet veşnicia.

Privindu-te îmi eşti regină
Şi mult doresc să te răpesc,
Dar dacă rup a ta tulpină
Petalele se ofilesc.

Puterea mea este legată
De efemera gingăşie,
Aş vrea acum să-mi fie luată
Şi ţie să îţi dea tărie.

Ca amândoi să fim uniţi
În pământească rădăcină,
Aşa de strâns, ca doi iubiţi,
Eu adiere, tu regină”.

Din strălucirea ei albastră
Peste-ale ierbii unduiri,
A ta petală, atât de castă
Răspunse marii lui iubiri:

„Tu ai venit să mă iubeşti
Părăsind locuri neştiute,
Şi mângîieri să-mi dăruieşti
Cu adierei atât de blânde.

Când am simţit al tău sărut
Peste petalele albastre,
Cu tine atât de mult am vrut
Să merg în lumile înalte.

Dar sunt făcută pentr-o clipă,
Acum e timpul zilei mele,
Parfumul îl dau în risipă
Din mici petale efemere.

Tu eşti făcut să-mprăştii norii
Sau să-i aduni în grea furtună,
Pe drumul lor să duci cocorii
Când toamna galbenul şi-adună.

S-aduci răcoare-n zile calde
Şi marea s-o ridici în valuri,
Iar peste crestele-nspumate
Să porţi corăbii către maluri.

Te rog în marea Ta iubire
Să-mi iei parfumul şi să-l duci,
Pe drumul tău prin marea lume
În suflete să îl arunci.

S-aducă-n ele bucurie
Cu adieri de primăvară,
Şi din a noastră dăruire
Să-şi pună dragostea coroană”.

Simţind a vântului iubire
Şi gingăşia florii albastre,
Gândesc cu multă bucurie:
Acum e timpul zilei noastre.

În dimineţi ce dau răcoare
Pe-ntinsul verdelui din câmp,
Tu să îmi fii albastră floare
Eu aripă de gingaş vânt.

În serile de primăvară
Să fiu petalele de floare,
Iar adierea ta uşoară
Să-mi dea dorita sărutare.

Şi-n împletirea de parfum
Cu adieri şi cu tăceri,
Să prindem nevăzutul drum
Al nesfârşitei primăveri.

Stănulescu M.

 

Relaţie netulburată

„În ziua aceea ve-ți cere în Numele Meu… Tatăl însuşi vă iubeşte.”

Ioan 16:26. 27

„În ziua aceea veţi cere în Numele Meu”, adică în natura Mea. Nu spune: ..Veţi folosi Numele Meu ca pe un cuvânt magic”; ci „Veţi fi atât de aproape de Mine, încât veţi fi una cu Mine”. „Ziua aceea” nu este o zi în viaţa veşnică, ci o zi care trebuie să fie aici pe pământ. „Tatăl însuşi vă iubeşte” – unitatea este completă şi absolută Domnul nostru nu spune că viaţa va fi fără nedumeriri exterioare, ci că, aşa cum El cunoaşte inima şi gândul Tatălui, tot astfel, prin botezul Duhului Sfânt, EI ne poate ridica în locurile cereşti pentru a ne revela sfaturile lui Dumnezeu.

„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu…” ..Ziua aceea” este ziua unei relaţii netulburate între Dumnezeu şi credincios. Aşa cum Isus a stat nepătat în prezenţa Tatălui Său, tot aşa şi noi, prin marea eficacitate a botezului Duhului Sfânt, putem fi ridicaţi la această relaţie – „Ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

„Vă va da.” Isus spune că Dumnezeu va recunoaşte rugăciunile noastre. Ce provocare! Prin puterea învierii şi a înălţării lui Isus şi prin Duhul Sfânt pe care El L-a trimis, noi putem fi înălţaţi la o asemenea relaţie cu Tatăl, încât să fim una cu voia desăvârşită şi suverană a lui Dumnezeu – prin libera noastră alegere -. aşa cum fost Isus. In această poziţie minunată, aşezaţi acolo de Isus Cristos. ne putem ruga lui Dumnezeu în Numele Lui. în natura Lui care ne este dăruită prin Duhul Sfânt, iar Isus ne spune: „Orice veţi cere de la Tatăl Meu. vă va da”. Caracterul suveran al lui Isus Cristos este testat prin propriile Sale cuvinte.

Oswald Chambers

Poți să știi…

Dacă setea nu te-ajunge când Mă vezi că-s însetat,
Dacă foamea nu te prinde când sunt slab și-nfometat,
Atunci poți să știi că încă nu iubești cu-adevărat
De nu simți că te frământă
Setea vie, foamea sfântă,
Când în duh un frate rabdă iar tu ești îndestulat…

Dacă inima nu-ți arde astăzi, când Eu trec prin foc,
Dacă nu-ți pasă de Mine când sunt țintuit în loc,
Atunci poți să știi că încă vezi Iubirea ca un joc
De nu simți focul fierbinte,
Cuiul gândului în minte,
Când în duh un frate geme iar tu nu te-nduri deloc…

Dar dacă te-apleci cu milă înspre cel ce e căzut,
De-arunci funia Iubirii după cel ce s-a pierdut,
Atunci poți să știi c-acestea pentru Mine le-ai făcut
De lași mila și-ndurarea
Să-și dea binecuvântarea
Când în duh un frate plânge. Tu din Tatăl ești născut!

Mănescu Mihaela

Revelaţia de necontestat

„în ziua aceea nu Mă veți mai întreba nimic.” loan 16:23

Când este „ziua aceea”? Când Domnul cel înălţat te face una cu Tatăl. În acea zi vei fi una cu Tatăl, aşa cum este Isus, şi, „în ziua aceea”, spune Isus, „nu Mă veţi mai întreba nimic”. Până când viaţa înviată a lui Isus nu se manifestă în tine ai întrebări despre multe lucruri; apoi, după un timp, descoperi că toate întrebările s-au dus, se pare că nu mai ai nimic de întrebat.

Ai ajuns în acel punct de încredere totală in viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care te aduce în unitate perfectă cu scopul lui Dumnezeu. Trăieşti acum acea viaţă? Dacă nu, de ce nu? Oricâte lucruri neclare ar fi în mintea ta, ele nu se vor interpune între inima ta şi Dumnezeu. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic” – nu vei mai avea nevoie să întrebi, pentru că vei fi sigur că Dumnezeu va face toate lucrurile după voia Sa. Adevărul din loan 14:1 a devenit starea reală a inimii tale şi nu mai ai întrebări de pus.

Dacă ceva este un mister pentru tine şi se interpune între tine şi Dumnezeu, nu căuta niciodată o explicaţie în mintea ta, caut-o în caracterul tău – acolo este problema. O dată ce caracterul tău e dispus să se supună vieţii lui Isus, vei înţelege totul clar şi vei ajunge în punctul in care nu mai există nici o distanţă între Tatăl şi tine. pentru că Domnul v-a făcut una. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic.”

Oswald Chambers

O credință-naripată

O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.

Credința ce are aripi spre tenebre nu privește
O imensă-mpotrivire constatăm că n-o oprește
Ci, instantaneu, cuprinde orice inimă predată
Iar povara care-a fost e-n pustie alungată.

Când lăsată-i să lucreze vom primi o confirmare
Că ne-așteaptă o răsplată cu-o sublimă-ncoronare
Ea privește spre-o minune și e sigură că vine
Să-ntărească înc-odat’ pe creștini și pe creștine.

Ea luptă cu uriașii; și ce credeți? Îi învinge
Suflul ei din Dumnezeu, niciodată, nu se stinge
Dacă-i scade-nflăcărarea numai noi suntem de vină
Nu am apelat la ea, n-am cerut să intervină.

Un răspuns la rugăciune nu mai vine; cum se face?
Cu Duhul lui Dumnezeu nu-i lăsată să se-ncarce
Și-atunci pune stăpânire, peste noi, o nepăsare
Constatăm că-nviorarea, care-a fost, nu mai răsare.

O credință fără aripi e ca trupul fără vlagă
Nu e-n stare să reziste când va bântui o plagă
E-o fântână fără apă, setea n-o mai potolește
Nu mai dă încredințări, nu mai speră, nu muncește.

E-mbrăcată în Lumina cu izvor în strălucire
Ea ne scaldă într-u râu de supremă fericire
Da, depinde doar de noi s-o avem în visterie
Nu se poate activa cu-n pahar de șmecherie.

Numai când credința-i vie e posibil un miracol
Astfel, vom îndepărta piatra marelui obstacol
Vom învinge, negreșit, ‘naltul val de ignoranță
Și vom merge spre Canaan îmbrăcați în siguranță.

O, de-am înțelege azi ce ne spune proorocia
Pe credința-naripată ne clădim ucenicia
O trimitem să ne-aducă rezultatele din Slavă
Să-i privim, neîncetat, starea-i limpede, suavă.

O credință-naripată depășește constelații
Nu se-ncurcă-n labirintul generat de speculații
Trece dincolo de spațiul dominat de curcubeie
Chiar acum se delectează pe edenica alee.

George Cornici