Dragostea

Chiar de-as cunoaste limbile-omenesti,
Chiar de-as vorbi in graiuri ingeresti,
Si daca dragoste nu as avea,
Ca o arama goala as suna.

De-as fi-inzestrat cu dar de-a prooroci,
Si toate tainele daca le-as sti,
Chiar prin credinta muntii de-as muta,
Si daca dragoste nu as avea,

Nu sunt nimic. Chiar de mi-as imparti
Averea toata la saraci, si-ar fi
Chiar trupul meu jertfit ca un prinos,
De nu iubesc, nu am nici un folos.

Ce-i dragostea? … Ea rabda indelung,
Si stropii bunatatii ei ajung
Sa-inece ura; nu-i mandrie-n ea,
Si nu ii place a se lauda.

Nici nu se poarta necuviincios,
Si nici nu urmareste-al ei folos;
Manie, rautate nu gasesti
In ochii ei curati daca privesti.

Nelegiuire nu vezi un crampei,
Ci adevaru-i bucuria ei;
Totul acopere, nadajduind,
Totul crezand, si totul suferind.

Odata, cunostinta va-nceta,
Si darurile se vor termina,
Dar dragostea ramane-n infinit,
Ea n-are inceput si nici sfarsit.

O, Domnul meu, atat de mult doresc
Cu dragostea aceasta sa iubesc,
Caci numai daca voi iubi asa,
Cu chipul Tau ma voi asemana.

Anca Winter 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s