Fii liniștit la umbra Celui Atotputernic

Izvoare în deşert

El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n-au vrut să asculte. (Isaia 28:12)

De ce te îngrijorezi? La ce-ţi foloseşte îngrijorarea? Eşti la bordul unui vas atât de mare că n-ai fi în stare să cârmuieşti nici dacă ai fi pus la cârmă de către Căpitan. N-ai fi în stare nici măcar să aranjezi pânzele, şi totuşi te îngrijorezi ca şi cum tu ai fi căpitanul sau cârmaciul vasului. Stai liniştit, dragă suflete – Dumnezeu este Stăpânul!

Crezi că toată tulburarea şi agitaţia acestei vieţi este o dovadă că Dumnezeu Şi-a părăsit tronul? Nicidecum! Armăsarii Săi magnifici aleargă înainte cu furie, şi carele Sale de biruinţă sunt însăşi furtunile. Dar caii au frâie, şi Dumnezeu este Cel care ţine hăţurile, conducând carele de biruinţă după bunul Său plac!
Dumnezeul nostru Iehova încă mai este Stăpânul! Crede…

Vezi articolul original 210 cuvinte mai mult

Minunată Înălțare

Referințe

Faptele apostolilor 1:9

S-a auzit în lume de propulsări în zare,
Rachete, avioane și nave spațiale,
De când Icar privise o pasăre cum zboară
De când plană și omul pentru întâia oară.

Și până azi, tot caută să prindă vreo idee
Cum să își poarte trupul peste Calea Lactee;
Ar vrea cu-a lui știință prin galaxii să treacă
Își tot frământă mintea… cum… ce să construiască?”…

Aplaudă cu fală când luna vizitase
Când înspre Marte pasul eroic îl ‘nălțase
Iar sateliți-alergă neobosiți prin spații
Non-stop să ne transmită
Atâtea informații…

Se-adună înțelepții și doctori-n știință
Dar Challenger rămâne un semn de neputință,
Oricum măsoară omul viteza ce atinge,
Orice putere-ar face spre stele a-l împinge.

E doar o nebunie a lui înțelepciune…
Isus Hristos prin Duhul s-au înălțat din lume
Nu se-auzi explozii… , nu fum… , nu reactoare,
Că Duhul Sfânt – Puterea, Îl propulsă în zare,

Frumos și în liniște Îl ridică-nspre stele
Mirați sunt ucenicii: „- De unde? ! … Ce putere? ! … „
Că tot mai sus se nalță și în zenit se pierde
Un nor îl înfășoară și… nimenea nu-L vede…

Fiindcă exist-o forță în calcul neluată,
E Duhul ce te zboară-nspre țara minunată,
E forța întreită ce omul nu-nțelege
E o putere sfântă, nepământească lege…

Dar ce-i frumos în toate, ce Biblia ne spune,
E că aproape-i ziua când iar Hristos revine
Să îi ridice-n slavă cu-a Duhului putere
Pe cei de Duh Sfânt plini, ce cred în înviere.

Dacă te lupți acuma să părăsești păcatul
Hristos te curățește și-n dar îți dă și Duhul
Ce te-a ‘nălța-nspre stele în ziua glorioasă
De mână cu-Împăratul zbura-vei către casă.

 Cornelia Sărac  

2 Iunie

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pământeşti.” Galateni 5:17

În inima fiecărui credincios se dă o luptă constantă între firea veche şi cea nouă. Firea veche este foarte activă, şi nu pierde nici o ocazie de a-şi îndrepta toate armele mortale împotriva harului nou născut; pe de altă parte, firea cea nouă este întotdeauna gata să reziste şi să-şi distrugă duşmanul. Harul va folosi întotdeauna rugăciunea, credinţa, speranţa şi dragostea ca să alunge răul. El ia „toată armătura lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11) și se luptă din răsputeri. Aceste două firi opuse nu vor înceta niciodată să se lupte, cât timp ne vom fi pe acest pământ.

Pelerinul lui Bunyan, Christian, s-a luptat cu Apollyon trei ore, dar bătălia cu el însuşi a durat până a trecut prin poarta îngustă spre râul Iordan. Duşmanul este atât de legat de noi, încât nu putem scăpa niciodată de el atâta timp cât purtăm trupurile acestea. Deşi suntem tulburaţi, şi adesea în luptă crâncenă, avem întotdeauna un Ajutor atotputernic, pe Isus, Căpetenia mântuirii noastre. El este întotdeauna cu noi şi ne asigură că vom fi „mai mult decât biruitori” (Romani 8:37) prin El. Cu o asemenea insistenţă, firea nou născută este mai mult decât egală cu duşmanii ei. Lupţi cu duşmanul astăzi? Sunt Satana, lumea şi firea împotriva ta? Nu te descuraja şi nu dispera. Luptă înainte, fiindcă Dumnezeu însuşi este de partea ta!

Iehova-Nisi este steagul tău, şi Iehova-Rafa este vindecătorul rănilor tale. Nu te teme, fiindcă vei birui. Cine poate lupta contra Atotputerniciei? Luptă înainte, uitându-te „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Deşi lupta este lungă şi aspră, biruinţa va fi dulce, şi răsplata promisă glorioasă.

Mergeţi din biruinţă-n biruinţă
Luptând, în rugăciune şi Duh Sfânt
Ca să învingeţi firea prin credinţă
Şi să ajungeţi la răsplată, pe un nou pământ.

Meditaţii C. H. Spurgeon