In fiecare dimineata cu Isus

In fiecare dimineață cu Isus
Să incepem ziua noastră fiecare
Căci doar cu El vom birui
Și vom fi sus pe stânca cea ocrotitoare.

Să nu lăsăm o clipă garda jos
Căci si cel rău, e tot mereu în gardă
Să fim așa cum ne-a învățat Isus Hristos
Să nu găsească in noi vreo clipă oarbă.

Noi, cu Isus mereu vom birui
Căci El este inainte mergătorul
Pe unde noi vom trece ca să știi
A fost Isus Hristos biruitorul.

Doar El te înțelege prin ce treci
Și atunci când ești căzut, El te ridică
Să nu te temi că fi-vei biruit
Căci Domnul nu te lasă nici o clipă.

Acolo jos, in vale se coboară
Te ia pe brațul Său, te întărește
Tu ești copilul Lui și tu ai preț
Căci pentru tine are un viitor măreț
Căci Dumnezeu chiar te iubește.
Pe însuși Fiul Său a dat să moară
Pe cruce pentru tin, copil iubit
Si nu stiu pentru a câta oară
Să-ți spună cât ești tu de prețuit?

Ascultă a Lui șoaptă ce te indeamnă
Să vii la El cu viața ta așa cum ești
Căci doar așa El poate să lucreze
Și să te îmbrace cu puteri Dumnezeești.

Cornelia Moldoveanu

25 Iunie

Suie-te pe un munte înalt.” Isaia 40:9

Cunoaşterea noastră despre Christos seamănă cumva cu escaladarea unuia din munţii din Wales. Când îl priveşti de la poale, ţi se pare o nimica toată: muntele este însă de două ori mai înalt. Dacă îţi petreci toată viaţa pe vale, nu vei vedea decât pâraiele care coboară în cascade la picioarele muntelui. Urcă-te pe primul dâmb care îţi este la îndemână, şi vei vedea toată valea întinsă la picioarele tale. Urcă mai sus, şi vei vedea întreg ţinutul, într-o privelişte care îţi va bucura sufletul. Urcă încă şi mai sus, şi scena se va mai lărgi, până când vei ajunge în vârf, şi vei vedea estul, vestul, nordul şi sudul; întreaga Anglie se va întinde la picioarele tale.

Colo vei vedea o pădure dintr-un ţinut îndepărtat, poate la două sute de kilometri, şi dincolo marea, şi mai încolo şerpuirea argintată a unui râu şi coloanele de fum dintr-un mare oraş, sau catargele corăbiilor odihnindu-se în port. Toate lucrurile acestea te vor încânta, şi îţi vei spune: „nu mi-am imaginat niciodată că aş putea vedea atâtea minunăţii de aici”. Viaţa creştinului este la fel. Când primim credinţa în Christos, ÎI vedem foarte puţin. Dar, cu cât urcăm mai sus, cu atât vedem mai mult din frumuseţea Lui. Insă cine ar putea spune că a ajuns în vârf?

Cine a cunoscut toate înălţimile şi adancimile iubirii „lui Christos, care întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:19)? Bătrânul Pavel, albit de vreme şi necazuri, tremurând în temniţele Romei, a avut dreptate să spună „ştiu în cine am crezut” (2 Timotei 1:12), fiindcă, pentru el, fiecare experienţă a fost ca urcarea unei culmi, fiecare încercare a însemnat o escaladare, iar moartea l-a condus chiar în vârf, de unde a văzut toată credincioşia şi dragostea Celui căruia îi încredinţase sufletul. Urcă, prietene, pe un munte înalt.

Meditaţii C. H. Spurgeon