Autodisplina

29 noiembrie

Text: 1 Corintem 9:19-27

Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire…

 1 Corinteni 9:27

O femeie obeza, nemultumita de ceea ce-i arata oglinda, s-a
rugat: „Doamne, de ce nu-mi iei pofta de mancare?” Dar a
auzit in inima sa urmatorul raspuns: „Atunci ce ti-ar mai ramane
tie de facut?”

Femeia a invatat ca Dumnezeu nu a facut ca sa le fie usor copiilor
Sai sa-si dezvolte caracterul si sa-si biruiasca slabiciunile. El a
construit astfel lumea aceasta, ca noi trebuie sa ne disciplinam in
orice domeniu al vietii. Daca vrem sa slabim, trebuie sa ne supu-
nem la disciplina in domeniul regimului alimentar si al exercitiilor.
Daca scopul nostru este sa atingem maturitatea spirituala, trebuie
sa ne cultivam viata spirituala prin citirea zilnica a Bibliei, prin
ascultare, rugaciune, frecventarea bisericii, prin conversatii si prin
activitati constructive.

Un baiat, pe nume Bobby, mi-a cerut sa ma rog pentru el,
deoarece avea obiceiul sa lase deoparte temele de casa si mereu
ramaneau nefacute. Mi-a spus ca isi pierdea timpul in fiecare seara
mancand si uitandu-se la televizor. Am refuzat sa ma rog cu Bobby,
deoarece rugaciunea nu rezolva singura problema lui. El avea
nevoie de autodisciplina. I-am sugerat: „Cere-I Domnului sa te
ajute si apoi incepe sa te disciplinezi singur”. Numai in felul acesta
putea deveni treptat ceea ce Dumnezeu voia ca sa fie.

Pavel compara viata crestina cu aceea a unui atlet care se antre-
neaza pentru a catiga premiul. Antrenamentul nostru nu va fi
complet niciodata decat cand vom ajunge in cer. Aceasta inseamna
ca vom depinde de Dumnezeu si ajutorul Lui, dar trebuie sa ne
facem si noi partea noastra – partea dificila a autodisciplinei.

H.V.L.
Minte sanatoasa-ntr-un trup sanatos
Este un scop pentru crestin si nu e rau.
Dar e mai important si mai de folos
Sa faci exercitii pentru sufletul tau.” – H.G.B.

Autodisciplina produce ucenici mai buni.

Painea zilnica

Locuitor al cerurilor sfinte

„El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti*, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea* Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Efeseni 2:6,7

Eu sunt locuitor al cerurilor sfinte,
Cel așezat de Dumnezeu în locurile ce-s cerești
Și-n faptele ce-s pregătite dinainte
Eu umblu, căci așa în mine, Doamne, crești!

Cu trupul meu sunt încă jos, în vale
Dar eu trăiesc în cer, cu Dumnezeu
Și tot ce văd, e slava Ta în cale
Prin înfierea care strigă Ava-n pieptul meu!

Sunt cetățean în cerurile cerurilor Tale
Servesc ca laudă slăvilor divine
Tot ce e pământesc am lepădat în vale
Și taina voiei Tale, Doamne, este-n mine!

Tot ce sunt azi e izvorât din sfatul voiei Tale
Căci nu-i nimic neaprobat de Tine
Și hotărârea Ta mi-a stat la cruce-n cale
Când harul Tău s-a revărsat spre mine!

Deschide-mi ochii, Doamne, să Te văd mai bine
Ca să pricep nădejdea cunoștinței Tale
Și pune-un duh de-nțelepciune-n mine
Și-adu-mi, Isus, din cerul Tău pe cale!

Camelia Stîngaciu 

Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica

Nu exista pacate nevatamatoare

21 octombrie

Text: 1 Corinteni 6:12-20

Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant… si ca
voi nu mai sunteti ai vostri? „1 Corinteni 6:19

Un ziar publica un articol intitulat: „Infractiunile care nu se
soldeaza cu victime, se reanalizeaza”. El afirma ca practici
cum sunt: prostitutia si jocurile de noroc se afla intr-un proces de
reevaluare de catre autoritati. Deoarece legile care pedepsesc
asemenea infractiuni sunt greu de aplicat, unii cred ca aceste
infractiuni ar trebui legalizate. Unele state nu mai considera betia
o infractiune. Unele nu au legi impotriva actelor sexuale ilicite
intre persoane adulte care consimt. Se pretinde ca aceste com-
portari reprobabile nu lasa victime pentru ca nimeni nu este ranit.
Este un rationament profund gresit. Pacatul intotdeauna raneste
fiinta umana, atat pe cel care comite pacatul cat si pe ceilalti. Nici
un om nu este o insula izolata, si societatea este la fel de puternica
pe atat cat sunt de puternici indivizii ce-o compun. Dar patrunzand
mai adanc in miezul problemei, putem sa vedem ca pacatul Il
ofenseaza pe Dumnezeu care ne-a creat dupa chipul si asemanarea
Sa si care ne spune ce este bine si ce este rau. Poruncile Sale sunt
intotdeauna indreptate spre bine. A nu le da ascultare inseamna
sa nu cunoastem niciodata ceea ce a pregatit El bun pentru noi.

In textul de azi, Pavel a spus ca noi crestinii nu ne mai apartinem
noua insine – suntem in posesia altuia. A viola trupul, mintea, si
sufletul prin imoralitatea sexuala, inseamna a lovi direct in Dum-
nezeu, care ne-a creat si a pus Duhul Lui cel Sfant in noi.

Poate credem ca unele lucruri sunt nevatamatoare. Dar chiar si
atunci cand nimeni nu este afectat direct, ne ranim singuri si
producem amaraciune Celui care ne-a creat. Nu exista pacate
nevatamatoare! – D.J.D.

Tu esti sortit, legat de alte vieti

Prin fapta sau cuvant de rau sau bine.

Pacatul tau, sa nu crezi niciodata

Ca el te va rani numai pe tine.” – D.J.D.

Pacatul unui singur om
adesea aduce tragedia in viata multora.

Painea zilnica

O cina pentru pacatosi

Text: 1 Corinteni 11:23-34

Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange
pentru voi; sa faceti acest lucru in amintirea Mea.
” 1 Corinteni 11:24

Aproape toti crestinii sunt uniti intr-o singura practica – ce-
lebrarea Cinei Domnului. Maniera in care ea se face poate
diferi, dar cu totii sunt de-acord ca painea si rodul vitei vorbesc
despre trupul frant si sangele pe care Cristos si l-a dat pentru cei
pacatosi.

Putem cadea in doua extreme atunci cand ne apropiem de Cina
Domnului. Putem fi prea constienti sau prea impietriti. Imi aduc
aminte de o istorioara despre o femeie care era gata pentru com-
uniune. Era o crestina devotata, desi cam prea sensibila si era
uneori necrutatoare cu ea inssi. Practica era sa bea cu totii din
acelasi pahar. Cand paharul a ajuns la ea, l-a luat cu mainile
tremurande si nu l-a putut duce la gura. Observandu-i lacrimile din
ochi, pastorul s-a apropiat in liniste si a rugat-o sa bea. „Dar, frate
pastor, a spus ea, simt ca sunt o mare pacatoasa.” „Da, dar Isus a
murit pentru pactosi”, a spus pastorul. „Bea sa-ti amintesti acest
lucru.” Ea avea nevoie de asigurarea ca sangele lui Cristos a fost
daruit pentru a ispai pacatele ei.

Pe de alta parte, putem lua Cina Domnului prea usor. Unii
credinciosi din zilele apostolului Pavel se imbatau la mesele fra-
testi atunci cand aveau si Cina Domnului. Pavel a trebuit sa le
spuna sa se cerceteze pe ei insisi ca sa nu cada sub judecata lui
Dumnezeu (1 Corinteni 11:21, 28-30).

Sa ne aducem aminte ori de cate ori luam Cina Domnului ca ea
este pentru pacatosii mantuiti – pacatosi care s-au pocait cu ade-
varat si care au nevoie de siguranta mantuirii lor. – D.J.D.

Iau painea si paharul, Doamne,

Ce vorbesc de dragostea-ti divina

Si ma darui iarsi numai tie,

Tot ce sunt, cu inima deplina.” – Anonim

Venim la Masa Domnului, nu pentru ca suntem
merituosi, ci pentru ca avem nevoie.

Painea zilnica

Siguri in El

Text: Isaia 53

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Isaia 53:5

În timp ce un misionar spunea istoria lui Isus unui trib din Africa de Sud, şeful tribului asculta cu mare atenţie. Cand misionarul a terminat, şeful tribului i-a cerut să mai spună odată istoria. Cand acesta a ajuns să povestească despre moartea lui Isus, şeful tribului a sărit deodată în picioare şi alergand în faţă a spus: „Opreşte, Bwana, opreşte! Ia-L pe Isus jos de pe cruce! Ia-L jos! Nu este locul Lui acolo. Este locul meu! Ia-L jos şi pune-mă pe mine acolo!” Şeful de trib recunoştea importanţa acestui adevăr biblic: Isus a murit în locul nostru.


O privire asupra catorva versete ne aduce aminte cat de clar este Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand explică acest concept: Isaia 53:6: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui…” 1 Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire – prin rănile Lui suntem vindecaţi”. Romani 8:32: „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi…” 1 Petru 3:18: „Cristos de asemenea a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu”.
Da, Dumnezeu a judecat păcatele noastre în persoana Fiului Său. Mania care trebuia să vină peste noi, s-a revărsat complet peste Isus, purtătorul păcatelor noastre. Cand prin credinţă acceptăm pe Cristos, Dumnezeu pune în contul nostru dreptatea Sa. Nu mai putem fi condamnaţi. Acceptand jertfa lui Isus, primim siguranţă în Substitutul nostru, Isus, care a murit în locul nostru. – P.R.V.

Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,
Pe cruce a fost străpuns pentru mine.
Păcatul îmi iartă în rane divine.
Sunt liber, Isus a muri pentru mine.” – Ovens

Cristos a devenit blestem pentru noi, pentru a îndepărta blestemul păcatului de la noi

Painea zilnica

Tu esti unic

Text: 1 Corinteni 12:12-27

Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” 1 Corinteni 12:18

Dacă eşti creştin, atunci ocupi un loc special în planul lui Dumnezeu. El ţi-a dat un dar unic şi capacităţi cu care să-L serveşti. Apostolul Pavel a folosit ilustraţia cu trupurile fizice pentru a defini îndatoririle de membri ai Bisericii – Trupul lui Cristos. El îi atenţionează pe creştini să nu încerce să funcţioneze ca un „ochi” dacă Domnul i-a destinat să fie o „mană”. Cu alte cuvinte, nu încercaţi să copiaţi talentele şi capacităţile altora. Folosiţi darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă aduce contribuţia particulară.


O legendă antică ne spune despre un rege care a intrat într-o zi în grădinile sale şi a găsit aproape totul veşted şi uscat. Stejarul era bolnav, deoarece nu era aşa de frumos şi de înalt ca bradul. Bradul era supărat că nu putea face fructe aşa ca părul, iar acesta era necăjit că nu are aroma atat de plăcută ca şi molidul. Aceeaşi nemulţumire predomina pretutindeni în grădină. Cand a ajuns la panseluţă, a găsit-o plină de bucurie şi cu faţa strălucitoare. „Mică floricică, a spus regele, sunt bucuros să găsesc cel puţin o plantă care este fericită.” „Maiestate,” a spus panseluţă, „ştiu că sunt micuţă, dar m-am gîndit că dacă am fost plantată aici, măria ta are nevoie de o panseluţă. Dacă ai fi vrut un stejar, sau un brad, i-ai fi plantat în locul meu. Aşa că m-am hotărît să fiu cea mai frumoasă floricică!”
Creştinule, tu ai un loc unic în planul lui Dumnezeu – încadrează-te cat mai desăvarşit în el!– H.G.B.

Exist-un loc asigurat pentru oricare
în divina, sfanta Lui lucrare.
Să nu se simtă nimeni ne-nsemnat.
A fi în planul Său e har nemăsurat. „– Reich.

Cand eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol”

Painea zilnica

La Golgota

La Golgota, afară din cetate,
Între tâlhari e Domnul răstignit,
A luat asupra-i vină şi păcate,
Dreptatea Legii-n El s-a împlinit.

La Golgota pe-o cruce atârnat,
În chinuri grele Domnul a murit,
Nu era-n El nimic de condamnat,
Dar astfel mântuirea-a făurit.

La Golgota, când trupul I s-a frânt,
A ridicat blestemu-adus de Lege,
Ne-a aşezat în Noul Legământ
Spălând cu sânge-a noastră fărdelege.

La Golgota El a răbdat ocara,
Dar n-a răspuns batjocurii cu ură,
Mie şi ţie ne-a luat povara
‎Fără să pună dragostei măsură.

La Golgota-n deplină ascultare
El a-mplinit ce-a fost făgăduit:
Oricine crede-n El s-aibă iertare,
Prin rănile-I El ne-a tămăduit!

La Golgota privim cu mulţumire
C-am fost aleşi pe când I-am fost vrăjmaşi,
Iar dup-a Lui cumplită pătimire
La slava Lui şi noi vom fi părtaşi.

Olivia Pocol

Direcţia disciplinei

“Dacă mâna ta cea dreaptă te face să te poticneşti, taie-o şi arunc-o de la tine; pentru că îţi este de folos să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în Gheenă.” Matei 5:30

Isus n-a spus că fiecare trebuie să-şi taie mâna dreaptă, ci: “Dacă mâna ta dreaptă te face să te poticneşti în umblarea ta cu Mine, taie-o”. Există o mulţime de lucruri care sunt perfect legitime dar, dacă vrei să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, nu le poţi face. Mâna ta dreaptă este unul din cele mai bune lucruri pe care le ai, dar Isus spune că, dacă te împiedică să urmezi învăţăturile Lui, trebuie s-o tai.

Acest gen de disciplină este cea mai strictă dintre toate câte s-au impus vreodată asupra oamenilor. Când Dumnezeu schimbă pe cineva prin regenerare, caracteristica vieţii, începând de atunci, este infirmitatea. Sunt o sută şi unu de lucruri pe care nu îndrăzneşti să le faci, lucruri care, pentru tine şi pentru cei din lume care te cunosc, sunt ca mâna ta dreaptă sau ca ochiul tău; cei nespirituali întreabă: “Ce este rău în asta? Ce absurd eşti!” Totuşi, n-a existat niciodată nici un sfânt care să nu fi început viaţa cea nouă infirm.

Este mai bine să intri în viaţă infirm, dar plăcut în ochii lui Dumnezeu, decât să fii plăcut în ochii omului, dar olog în ochii lui Dumnezeu. La început, Isus Cristos, prin Duhul Lui, trebuie să te oprească să faci multe lucruri care pot fi perfect corecte pentru alţii, dar nu pentru tine. Însă ai grijă să nu foloseşti restricţiile tale pentru a critica pe altcineva.

Trebuie să începi viaţa cea nouă infirm, dar, în versetul 48, Isus ne dă imaginea unei vieţi împlinite în chip desăvârşit: “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit”.

Oswald CHAMBERS

Templul Duhului Sfânt

„Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” Genesa 41:40

Trebuie să răspund în faţa lui Dumnezeu pentru felul în care îmi ţin trupul sub stăpânirea Lui. Pavel a spus că el n-a făcut „zadarnic harul lui Dumnezeu”, adică nu l-a făcut ineficient. Harul lui Dumnezeu este absolut, mântuirea adusă de Isus Cristos este perfectă şi realizată o dată pentru totdeauna. Eu nu sunt în curs de a fi mântut, ci sunt mântuit: mântuirea este la fel de eternă ca şi tronul lui Dumnezeu; ceea ce am eu de făcut este să arăt în exterior ceea ce Dumnezeu a realizat în interiorul meu. „Puneţi in practică mântuirea voastră” (Filipeni 2:12. KJV). Iată responsabilitatea mea. Aceasta înseamnă că trebuie să arăt în trupul meu viaţa Domnului Isus. Nu într-un mod mistic, ci într-un mod real şi categoric. „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire.”

Orice sfânt îşi poate ţine trupul în stăpânire absolută, pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut să deţinem stăpânirea asupra întregului templu al Duhului Sfânt, inclusiv asupra gândurilor şi dorinţelor noastre; noi suntem răspunzători pentru ele şi nu trebuie să cedăm în faţa dorinţelor nepotrivite. Cei mai mulţi dintre noi suntem mai severi cu alţii decât cu noi înşine; găsim scuze pentru lucrurile din noi în timp ce condamnam în alţii lucrurile spre care nu suntem înclinaţi în mod natural.

„Vă îndemn, spune Pavel să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie.”

Trebuie să mă hotărăsc dacă sunt sau nu de acord cu Domnul şi Stăpânul meu ca trupul meu să fie templul Său. Dacă răspunsul este da, atunci, pentru mine, întreaga lege privitoare la trup este cuprinsă în acest adevăr revelat, şi anume că trupul meu este templul Duhului Sfânt.

Oswald CHAMBERS