Pe calea Ta

Isuse-Doamne, care-ai dus
Cuvântul Sfânt la-ndeplinire,
Te laud fiindcă m-ai condus
Pe calea Ta, doar prin iubire.

Chiar dacă vor veni furtuni
Să tulbure a mea trăire,
Putere eu te rog să-mi dai
Să fac o punte din iubire.

În jurul meu când dau lăstari
De-amar și de nefericire,
Când trec prin ei, ajută-mă
Să îi dobor doar prin iubire.

Acei ce s-au intersectat
Cu efemera-mi viețuire
Exemplu-ajută-mi să le fiu
De politețe și iubire.

Iar pentru cei dezamăgiți
Călăuzește-mă-n vorbire
Și dă-mi cuvinte să-i alin
Cu bunătate și iubire.

Când o zi nouă mi-a zâmbit
Și soarele îmi dă de știre
Că bunătatea-Ți s-a-nnoit,
Îți mulțumesc pentru iubire!

Iar când vei reveni pe nori
Înveșmântat în strălucire,
Să fiu printre copiii Tăi
Ce-au cunoscut a Ta iubire!

Laura Minciună  

11 Iunie

Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” 1 loan 4:19

Planeta noastră nu are nici o altă lumină în afară de soare, iar inima nu are altă dragoste pentru Isus, în afară de dragostea care vine chiar de la El. Toată dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să izvorască din fântâna iubirii infinite a lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie un adevăr măreţ şi sigur: Îl iubim pentru singurul motiv că El ne-a iubit întâi. Dragostea noastră pentru El este rezultatul iubirii Sale pentru noi. Oricine poate admira de departe lucrările lui Dumnezeu, dar căldura iubirii nu poate fiu simţită de inimă decât prin lucrarea Duhului Sfânt. Ce minunat este faptul că am ajuns să-L iubim pe Christos, noi, aşa răi cum suntem! Cât de uimitoare este lucrarea lui Dumnezeu care ne-a adus înapoi, atunci când ne-am răzvrătit împotriva Lui! Nu, noi n-am fi avut nici un grăunte de iubire pentru Dumnezeu, dacă El însuşi n-ar fi semănat iubirea în sufletele noastre!

Dragostea, deci, s-a născut din dragostea Lui Dumnezeu în inimile noastre; din cauza originii ei divine, trebuie să aibă parte de hrană divină. Dragostea este o plantă exotică. Nu creşte în mod natural în pământul sufletului uman; trebuie să fie plantată. Dragostea pentru Isus este o floare delicată şi, dacă primeşte numai hrana produsă de stâncile inimilor noastre, se va ofili curând. Fiindcă vine din ceruri, trebuie să se hrănească cu pâine cerească. Nu poate trăi în Sălbăticie, dacă nu este hrănită cu mană. Dragostea trebuie hrănită cu dragoste. Sufletul şi viaţa iubirii noastre pentru Dumnezeu este iubirea Lui pentru noi.

Te iubesc, Doamne, dar nu cu o iubire omenească
Căci eu nu am iubire, nici măcar de dăruit;
Te iubesc, Doamne, cu o dragoste cerească
Căci prin iubirea Ta trăiesc la nesfârşit.
Sunt un nimic, gunoi şi pleavă aruncată-n vânt
Dar ştiu că pot fi ridicat pe dată prin al Tău cuvânt.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Lacrimi

Marius Alexandru - Poezii

 
 
In nopti tarzii, cand imi spun păsul, in genunchi,
Si cand e-atat de grea a mea povara,
Aduna-mi Doamne, lacrimile ‘ntr-un manunchi,
Si fa din ele flori de primavara,
 
Sau strangele in ale Tale sfinte vase,
Intindele apoi pe cer, in noapte,
Si fa din ele stele luminoase,
A harului nemarginit, eterne soapte.
 
Cand dupa multe ploi si mari furtuni,
Nu mai am lacrimi; s-au uscat de-atata greu,
Tu le-ai cules cu drag din rugaciuni,
Si ai facut din ele un curcubeu.
 
Cand am crezut ca lacrimile nu mai au putere,
Caci am simtit ca sunt legat far’ ajutor,
Duios mi-ai descifrat mistere,
Si mi-ai facut din lacrimi aripi ca sa zbor.
 
Am inteles ca lacrimile sunt comori,
Cand curg din inimi sincere, cu pocainta,
Sunt porti deschise catre ceruri printre nori,
De-s insotite de adevar, iubire si credinta.
 
Marius Alexandru, 06/08/2022
 

Vezi articolul original