Auzirea vocii sfinte

Auzirea vocii sfinte e Duhul Mângâietor
De la Dumnezeu purcede, dă putere în popor
Ca să facă voia sfântă voia împlinită-n har
Prin smerenie, credință, prin jertfă și prin altar.

Auzirea vocii sfinte nu-i o teorie falsă
Ci e chiar dumnezeirea ce Biserica o ‘nalță.
Auzirea vocii sfinte e dorința tuturor,
Celor ce doresc să afle cum lucrează în popor.

Auzirea vocii sfinte e mesajul Domnului
Când profeții îl transmit; descoperind voia Lui.
Căci din Ziua Cinzecimii Duhul Sfânt a trimis haruri
Mijlocind și mângâind chiar zidind cu ale Lui daruri.

În Biserica sfințită daruri Duhul Sfânt a dat
Celor ce-au transmis “solia” ducând-o pân’ la-mpărat.
Dumnezeu dorind schimbarea celor ce-n fărădelegi trăiau
Le-a descoperit prin Duh păcatul, ce cu grijă-l ascundeau.

Un cutremur, mare frică au venit peste popor
Când Anania, Safira sfătuiți în sinea lor
N-au vrut ca să spună suma când vândură moșioara
Au gândit că pot ascunde, că pot folosi-nșelarea

Auzirea vocii sfinte peste Petru veni iar
Cu puternice vibrații, cu descoperiri și har
Dar, din cer veni-nștiințarea chiar prin Duhul Celui Sfânt
Și pe loc rosti sentința, iar cei doi sunt în mormânt.

Auzirea vocii sfinte e mesaj venit de sus
Prin care Duhul ne-nvață tot ce a făcut Isus
Și ne-aduce-acum aminte c-a a venit pe pământ
Spre-a ne fi călăuzire îndreptând spre cel Preasfânt.

Pentru-a mângăia creștinii, pentru-a spune viitorul
Pentru a elibera pe oameni și-a conduce-ntreg poporul.
Și-astăzi vrem să se întâmple lucruri ca și mai-nainte
Lucrări ce conving pe oameni, lucrări nemaipomenite.

Vino Duh, avertizează, nu ne mai lăsa-n dureri,
Ale firii păcătoase și-ale duhului nostru păreri
Copleșește-ne cu haruri și-nspirați de-a Ta prezență
Umple-ne de-a Ta putere și cobori peste-asistență.

Să răspunzi celui ce n-are siguranța că-i al Său
Să vorbești profetic astăzi celor ce merg înspre rău
Să te-nduri și de bolnavi ce nu mai au ajutor
Și să vindeci canceroșii și-orice boală în popor.

Să se vadă ca azi Duhul este iarăși printre noi
Să ridice, să salveze și să-i scape din nevoi.
Fă schimbarea necesară să-nțeleagă azi cu toți
Că Tu ești în adunare, să lucrezi, să ierți; că poți.

Prea mult formalism, Stăpâne, prea multă răceală iar
Prea mulți stau în nepăsare făcând harul în zadar.
Prea mulți, prea mulți, bun Părinte, sunt departe de Hristos
Și se-nșală crezând astăzi că-s creștini, chiar de folos.

Nu ne mai lăsa, Părinte, să ne-ndepărtăm de har
Cercetează-ne și du-ne lângă Crucea din Calvar
Să privim prin Duh spre Fiul care ne-a adus iertarea
Prin credința Sa ne-ntoarcem și schimbă-ne la toți starea.

Duhule, deschide ochii, ne schimbă acum purtarea
Vrem ca să trăim ‘nălțarea și să îți vedem lucrarea.
Prin vorbirea-n alte limbi ce prezența o dovedești
Cunoștința-nțelepciunea, dar de proorocie ești.

Darul de deosebire să coboare-n adunare
Să priceapă azi poporul că Duhul e-n cercetare
Ca să lumineze mintea aducând descoperirea
Auzirea vocii sfinte Tu ești dorul și-mplinirea.

Ai condus chiar și pe Isus pe pământ cănd El lucra
L-ai umplut de-a Ta prezență chiar când ispitit era.
Prin lucrarea Lui în lume L-ai condus, L-ai sfătuit
Tot ce Tatăl Îți dăduse cu El ai împărtășit.

Așa vrem și noi ,Duh Sfinte, ca să ne călăuzești
Ne îmbracă cu putere și în noi să locuiești
Săvârșește-a Ta lucrare cu minuni dumnezeiești
Ca să creadă-ntreg poporul că și azi același ești.

Petru Coman

Reclame

Până când eşti cu totul al Lui

„Fie ca răbdarea voastră să fie un produs finit, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, fără nici un defect.” lacov 1:4

În cazul multora dintre noi, lucrurile sunt în ordine în ansamblu, dar există unele domenii în care suntem neglijenţi. Nu este vorba de păcat, ci de rămăşiţe ale vieţii noastre carnale care ne pot face neglijenţi. Neglijenţa este o insultă la adresa Duhului Sfânt. Nu trebuie să fim neglijenţi în nici o privinţă: nici în modul în care mâncăm sau bem, nici în modul cum ne închinăm lui Dumnezeu. Nu numai relaţia noastră cu Dumnezeu, ci şi expresia exterioară a acestei relaţii trebuie să fie corectă. In final Dumnezeu nu va scăpa nimic din vedere; fiecare detaliu este sub privirea Lui.

În nenumărate moduri Dumnezeu ne va întoarce la acelaşi punct mereu şi mereu. El nu oboseşte să ne întoarcă în acelaşi loc până când învăţăm lecţia, deoarece El lucrează la realizarea produsului finit. Poate fi vorba de impulsivitate – in repetate rânduri, cu cea mai tenace răbdare, Dumnezeu ne întoarce la acest punct. Sau poate fi vorba de o atitudine distrată a minţii noastre sau de un spirit de independenţă din natura noastră. Dumnezeu încearcă să ne arate acel lucru din viaţa noastră care nu este în întregime corect.

În studiile noastre am discutat despre adevărul revelat al Răscumpărării lui Dumnezeu şi inimile noastre sunt complet îndreptate spre El; minunata Lui lucrare din noi ne face cunoscut că, în ansamblu, suntem într-o stare bună înaintea Lui. Acum, ne spune Duhul prin apostolul lacov: “Lăsaţi ca răbdarea voastră să devină un produs finit”. Ai grijă să nu fii neglijent în lucrurile mărunte ale vieţii spunând: “O, pentru moment e de ajuns!” Oricare ar fi problema. Dumnezeu ne-o va arăta cu perseverenţă până când vom fi cu totul ai Lui.

Oswald CHAMBERS

Cazul “ Caracal “

Ciprian Barsan

Cazul „Caracal” a umplut rețelele de socializare cu comentarii. Îmi permit și eu câteva întrebări: Oare dacă familia ar fi familie, am mai trăi astfel de drame? Dacă părinții ar fi împreună și ar trăi în bună înțelegere, dacă și-ar iubi copiii și ar avea grijă de ei, dacă toți copiii și-ar aprecia părinții și ar comunica cu ei, am mai avea asemenea tragedii?

Acum toți suntem eroi. Președintele țării cere demisii și sancțiuni. Șefii partidelor și politicienii găsesc vinovați și oferă soluții. Mass-media şi politicienii se agită, fac urât. Domnilor și doamnelor, puteți da dovadă de puțină amabilitate? Mă puteți ajuta să îmi împrospătez memoria? Nu „domniile voastre” ne spuneați cu puțin timp în urmă că familia nu trebuie protejată, ajutată şi întărită? Nu voi lămureați societatea românească despre nevoia de a fi deschiși, diferiți, emancipați? Vă mirați acum că secerăm ce am semănat? Stați liniștiți și vedeți-vă de…

Vezi articolul original 127 de cuvinte mai mult

Ţine-mă în braţe

Ţine-mă în braţe, Doamne, ţine-mă, nu mă lăsa!
Strânge-mă la pieptul Tău, asta-i rugăciunea mea.
Mângâie-mi inima-mi slabă şi al Tău balsam ceresc,
Să îl torni plin de iubire ca să nu mă ofilesc.

Umple-mă cu bunătate, spală-mă de tot ce-i rău,
Ca să pot să înţeleg voia Ta, Sfânt Dumnezeu.
Rupe-mi lanţul de robie, ce mă ţine strâns legat,
Slefuieşte-mă, Isuse, ca să fiu aur curat.

Scoate-mă din întuneric, arată-mi lumina Ta,
Şi învaţă-mă, Isuse, cum să-mi port azi crucea mea.
Scapă-mă de răutate şi de tot ce-mi face rău,
Şi ridică-mă pe stâncă, fă-mă dupa placul Tău!

Întăreşte-mă pe cale, dă-mi puteri să nu cârtesc,
Şi ajută-mă, Isuse, despre Tine, să vorbesc.
Să vestesc a Ta iubire la oricine şi oricând,
Să rămân pe temelie, în veghere aşteptând.

Nichifor Nicu

Disciplina deziluziei

„Isus nu Se încredea în ei pentru…. că ştia ce este în om. „loan 2:24-25

Deziluzia înseamnă a nu mai avea în viaţă judecăţi false. Faptul de a fi aduşi la realitate prin deziluzii ne poate face cinici şi foarte critici în felul cum îi judecăm pe alţii, dar deziluzia care vine de la Dumnezeu ne aduce în punctul în care îi vedem pe oameni aşa cum sunt în realitate şi totuşi nu ajungem cinici, nu avem de spus nimic jignitor şi nici o critică răutăcioasă. Multe dintre lucrurile crude din viaţa noastră izvorăsc din faptul că suferim deziluzii. Nu ne comportăm unii faţă de alţii pe baza a ceea ce suntem în realitate, ci pe baza ideilor pe care le avem unii despre alţii. Totul este fie plăcut şi bun, fie rău şi netrebnic. În funcţie de ideile noastre.

Refuzul de a fi deziluzionat este cauza multor suferinţe în viaţa oamenilor. Iată cum apare suferinţa: dacă iubim o fiinţă umană şi nu-L iubim pe Dumnezeu, pretindem ca acea persoană să fie absolut perfectă şi dreaptă şi, când nu găsim aşa ceva în ea, devenim cruzi şi răzbunători; cerem de la o fiinţă umană ceea ce ea sau el nu poate da. Există o singură Fiinţă care poate satisface orice abis dureros al inimii umane, şi această Fiinţă este Domnul Isus Cristos.

Domnul nostru este atât de categoric în privinţa oricărei relaţii umane, deoarece ştie că orice relaţie umană care nu se bazează pe credincioşia faţă de El va sfârşi în dezastru. Domnul nostru nu S-a încrezut în niciun om, totuşi El n-a fost niciodată suspicios sau dur. Încrederea Domnului nostru în Dumnezeu şi în ceea ce poate face harul Său pentru orice om a fost atât de deplină, încât El nu şi-a pierdut speranţa cu privire la nici un om. Dacă ne punem încrederea în oameni, vom sfârşi prin a fi decepţionaţi de toţi.

Oswald CHAMBERS

Cuvânt și caracter

Nu ești ce spui cu voce tare
Nici ce afirmi de la-naltimi,
Ci numai vorba ta tăcută
Arată cine poți sa fii.

Ce spui când nu aude nimeni,
Când nu ai ce sa demonstrezi,
Când lași “ impresia “ deoparte
Și te arați așa cum ești.

Cu vorba ta poți ca sa legi
Un pod, s-ajungi la alții
Sau poți sa-nalti un zid înalt
De tine sa-i desparti.

Nu ce ai vrut sa fii contează
Cât ce ai reușit sa fii.
Și nu ce-ai spus cât ce-ai făcut
De tine se va aminti.

Tu treci, dar vorba ta rămâne,
Cuvântul tău rămâne scris
Și nu in pagini de hârtie
Ci-n inimi va sta tot ce-ai zis.

Deci sa arați prin vorba ta
Cea spus cândva Isus sa fii:
Lumina, sare, un exemplu,
Un caracter demn de-al Său fiu!

Agheorghiesei Maria

Ce vezi în mijlocul norilor tăi?

„Iată, El vine pe nori!” Apocalipsa 1:7

În Biblie norii au întotdeauna legătură cu Dumnezeu. Norii sunt acele stări sau suferinţe sau situaţii providenţiale dinăuntrul sau din afara vieţii noastre personale care par să contrazică suveranitatea lui Dumnezeu. Dar tocmai prin acei nori Duhul lui Dumnezeu ne învaţă cum să umblăm prin credinţă. Dacă n-ar exista niciodată nori în viaţa noastră, n-am avea credinţă. “Norii sunt praful picioarelor Lui” (Naum 1:3). Norii sunt un semn că El e prezent. Ce revelaţie este să ştii că întristarea, lipsa şi suferinţa sunt norii care vin împreună cu Dumnezeu! Dumnezeu nu Se poate apropia de noi fără nori. El nu vine când cerul e senin şi strălucitor. Nu este corect să spunem că Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva prin încercările pe care le avem; prin fiecare nor pe care îl aduce. El vrea să ne dezveţe de ceva. Scopul pentru care Dumnezeu foloseşte norii este să ne simplifice credinţa, până când relaţia noastră cu El este exact aceea a unui copil – o relaţie doar între Dumnezeu şi suflelul nostru, în care ceilalţi oameni sunt doar nişte umbre pentru noi. Până când ceilalţi oameni nu devin doar nişte umbre pentru mine, norii şi întunericul vor continua să vină în viaţa mea. Devine relaţia mea cu Dumnezeu mai simplă decât a fost vreodată?

Există o legătură între situaţiile providenţiale ciudate pe care Dumnezeu le îngăduie şi ceea ce ştim despre El; trebuie să învăţăm să interpretăm tainele vieţii în lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. Nu-L cunoaştem încă pe Dumnezeu până când nu putem privi drept în faţă cel mai întunecos şi negru fapt al vieţii fără a distruge prin aceasta concepţia noastră despre caracterul lui Dumnezeu.

“Ucenicii s-au înspăimântat, când L-au văzut intrând în nor..(Luca 9:34). Mai este cineva în norul tău, în afară de Isus? Dacă da, se va face şi mai întuneric; trebuie să ajungi în punctul în care nu mai există nimeni decât Isus singur”.

Oswald CHAMBERS