O strajă-n noapte

O strajă-n noapte, tu și eu
Un ”nimic”, dar ce ne spune
Să ascultăm, căci Dumnezeu
Va lucra și al Său Nume

Slăvit va fi la margini de pământ,
Slăvit și înălțat printre popoare,
Vestit, vestit va fi al Său Cuvânt
Până la Ziua cea promisă-n Sărbătoare!

O strajă-n noapte, praful cel cules
Și strâns la piept ca vii mărgăritare,
O strajă-n noapte – Iubire, neînțeles,
Un pas spre Cer, prin Jertfă și iertare.

O strajă-n noapte, vii lumini,
Steluțe, diamante-n strălucire,
Holdele sunt coapte, dar puțini
Sunt lucrătorii, ridicăm privire

Căci Domnul nostru vine și nu tace,
Va întreba: tu ce-ai făcut, ai înmulțit?
Puținul fiecărui, mult va face…
O strajă-n noapte, prin Fiul Său iubit!

Ridică tu, o, strajă-n noapte – vii altare,
Bob cu bob, perlă cu perlă în hambar
Și-n Ziua Secerișului cel Mare,
Vei sta-n picioare, în Isus, Mărețul Har!

Lidia Cojocaru 

Taina credinţei

“Cine eşti. Doamne?” a răspuns el. Fapte 9:5

Prin minunea Răscumpărării, Saul din Tars a fost schimbat într-o secundă dintr-un fariseu zelos, cu o voinţă puternică, într-un rob umil şi devotat al Domnului Isus. Nu este nimic miraculos în lucrurile pe care le putem explica. Noi suntem stăpâni peste ceea ce putem explica, de aceea este natural să încercăm să explicăm totul. Nu este natural să asculţi de cineva, şi nu este neapărat un păcat dacă nu asculţi. Nu este nici o virtute morală în ascultare dacă nu recunoaştem o autoritate mai mare în cel care porunceşte.

Este posibil ca, neascultând, cineva să dea dovadă că e liber. Dacă un om îi spune altuia: “Trebuie să faci asta!” sau “Fă asta!”, distruge duhul omului respectiv, făcându-l nepotrivit pentru Dumnezeu. Un om este doar sclavul ascultării dacă în spatele ascultării lui nu se află recunoaşterea unui Dumnezeu sfânt. Mulţi oameni încep să vină la Dumnezeu atunci când renunţă să fie religioşi, deoarece există un singur Stăpân al inimii umane, şi acela nu este religia, ci Isus Cristos.

Dar vai mie dacă, după ce Îl văd pe El.spun: “Nu voi face…”. El nu va insista niciodată să ascult, dar, prin atitudinea mea, am început deja să semnez certificatul de deces al Fiului lui Dumnezeu în sufletul meu. Când stau faţă în faţă cu Isus Cristos şi spun “Nu voi face….”. El nu insistă; dar, procedând astfel, eu mă îndepărtez de puterea înnoitoare a Răscumpărării Sale. Harul lui Dumnezeu nu ţine cont de cât de dezgustător sunt atunci când vin la lumină; dar vai mie dacă refuz lumina (vezi loan 3: 19-21).

Oswald CHAMBERS