Să ne-amintim, să nu uităm

Să nu uităm de cruda biciuire,
Nici de batjocuri, de ocări,
Pentru-a nu zburda în fire,
Să n-ațipim în binecuvântări!

Să ne-amintim de spinii răi-
Singura cunună la prima-Ți venire,
De cum ai fost trădat de-ai Tăi,
Isus, etern Izvor de Iubire!

Să nu uităm de crucea grea de Har,
În Ghetsimani cum transpirai sânge,
Și cum, căzând pe calea spre Calvar,
Pe femei le opreai de-a Te plânge!

Când ne-amintim de vin cu pelin,
De oțet, când strigai: „Îmi e sete!”
Ne revelezi, clar și deplin,
Jerfa ta, sfinte patimi perfecte…

Iar de trudim să medităm
La sulița profanatoare,
Nici lanțuri pauline nu uităm:
Și-orice-ncercări ne par ușoare!

Apoi, e lesne să ne cercetăm,
Când ne cureți în Lumină, de vină,
Să ne-amintim, să nu uităm
Că ne-ai poftit la Cină!

Marinau Daniela 

Marele test

“Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului.” losua 24:19

Te sprijini câtuşi de puţin pe altceva decât pe Dumnezeu? A mai rămas în tine vreo urmă de încredere în vreo virtute naturală sau în vreo împrejurare de viaţă? Te bazezi pe tine însuţi în vreun fel în privinţa acestei noi cerinţe pe care Dumnezeu ţi-a pus-o înainte? Acest lucru îl are în vedere punerea la probă. Este adevărat când spui: ,.Nu pot trăi o viaţă sfântă”; dar te poţi decide să-L laşi pe Isus Cristos să te facă sfânt. “Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului” , dar tu poţi să te pui în locul în care atotputernicia lui Dumnezeu să lucreze prin tine.

Ai o relaţie suficient de bună cu Dumnezeu pentru a te aştepta ca El să-Şi manifeste viaţa Sa minunată in tine? “Nu! Ci vom sluji Domnului” (24:21). Nu este un impuls, ci o hotărâre deliberată. Tu spui: “Dar nu se poate ca Dumnezeu să mă fi chemat pe mine la aceasta, sunt prea nevrednic, nu se poate să fie vorba de mine”. De tine e vorba şi cu cât eşti mai slab şi mai neputincios, cu atât mai bine. Cel care mai are ceva în care să-şi pună încrederea este ultimul care să ajungă să declare: “Ii voi sluji Domnului”.

Noi spunem: “Dacă aş putea crede cu-adevărat!” Problema este: “Vreau într-adevăr să cred?” Nu este de mirare că Isus Cristos pune atât de mult accent pe păcatul necredinţei. “Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor” (Matei 13:58). Imaginaţi-vă cum am fi dacă am crede cu adevărat ce a spus Dumnezeu! Îndrăznesc să-L las pe Dumnezeu să fie pentru mine tot ceea ce El spune că va fi?

Oswald CHAMBERS