Eu te chem să vi la Domnul,

Ciprian I. Bârsan

Eu te chem să vi la Domnul,

Chiar așa cum ești acum.

Prinde cât mai iute trenul,

Nu mai amâna nicicum.

Nu zice, că e prea greu,

Și că ești prea păcătos,

Crede-mă amicul meu,

De-aia a venit Hristos!

Spune-o rugăciune scurtă:

Hai Isus în viața mea,

Tot ce am greșit îmi iartă,

Spală-mă în jertfaTa.

Ia-mi viața-n mâna-Ți sfântă,

Vreau să fiu de-acum al Tău,

Isuse, te rog m-ascultă,

Scapă-mă de tot ce-i rău!…

Dacă te-ai rugat fierbinte,

Să crezi, că ai fost iertat.

Și de astăzi să ții minte:

Tu ești fiu de Împărat!

Mergi de-acuma prin credință,

Și renunță la păcat,

Orice este cu putință,

Dacă vrei cu-adevărat!

Pîslaru Cristina

30.08.2019

Foto.net

Vezi articolul original

Povestea puiului de vultur

Sus pe o stâncă, în cuibul stabil,
Puiul de vultur privește subtil,
Zarea e aceeași, dar știe cumva:
„Mama revine în cioc cu ceva”.

Nu înțelege nici zborul măreț,
Cerul e-o taină, ceva fără preț,
Nu poate puiul să știe-n ce fel
Grija de mamă o-ntoarce la el.

Nu-i singur puiul lăsat, părăsit,
Este doar modul, demult stabilit,
Puii să fie crescuți și hrăniți
Pân’ la o vreme, în cuib ocrotiți.

Însă există un timp programat
Când chiar și cuibul va fi deranjat,
Nu să-l respingă îl va scutura,
Ci să-nțeleagă că poate zbura.

Nu-l lasă singur să cadă în gol,
Îl urmărește, și-aproape de sol
Ea îl ridică, cu-n gest natural,
Până când zborul devine normal.

Zboară, o, zboară, mereu tot mai sus!
Cerul ți-e țară și frica s-a dus!
Însă dar, puiule, azi nu uita,
Cuibul a fost cândva chiar casa ta.

Iar dacă ochii acei părintești
N-au să mai poată vedea unde ești,
Tu dar să știi că te poartă mereu
Sfântă privire de sfânt Dumnezeu.

Lucian Cazacu 

„Bucuria Mea… bucuria voastră”

“Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” loan 15:11

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. “Plăcerea Mea este să fac voia Ta.” Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui?

Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru.

Oswald CHAMBERS

Am învățat

Ciprian I. Bârsan

*AM ÎNVĂȚAT…*

Am învățat că scopul primordial vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice… Ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.

_Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt trebuie să îmi fac datoria!_

Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!

*Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine.*

_Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!_

Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe vei regreta amarnic mai târziu.

*Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare orice înțelepciune se întunecă. Și unde…

Vezi articolul original 441 de cuvinte mai mult

Lucruri uimitoare despre corpul uman

Ciprian I. Bârsan

-Cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput. Vazul este primul care dispare.

-Celulele care compun creierul uman pot absorbi de pana la 5 ori mai multa informatie decat cuprinde toata Enciclopedia Britanica.

-Corpul omenesc elibereaza in 30 de minute destula energie cat sa incalzesti un litru de apa.

-Corpul unui om are: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucarie; destul zahar pentru a umple un borcan; destula grasime pentru a face sapte bucati de sapun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un caine.

-Corpul utilizeaza 300 muschi pentru a tine corpul in pozitie stabila, dreapta.

-Creierul continua sa transmita semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore dupa moarte.

-Daca cantitatea de apa din corpul omenesc este redusa cu 1% iti va fi sete, iar daca este redusa cu 10% vei muri.

-Daca toti cei…

Vezi articolul original 622 de cuvinte mai mult

Alerg în vară

Alerg în vară printre ogoare,
petic de umbră caut sub soare.
Alerg cu gândul neostenit,
să-mi stâmpăr dorul nepotolit.

Cu braţe pline de holde-aurii
mă cheamă vara printre câmpii.
Şi ascultându-i caldele şoapte,
păşesc desculţ prin lanuri coapte.

În freamăt fierbinte cu iz de lut,
îmi plec urechea ca să ascult
cântarea lină a holdelor
foşnind culoare, pământ şi dor.

Şi îmi fac templu sufletul meu
să-nalţ o rugă spre Dumnezeu;
şi mă alătur cântării verii,
simţind cum arde focu-nchinării.

Natura ştie să se închine
Celui ce-n palmă lumea o ţine,
iar eu, făptura de El creată,
îmi plec genunchiul şi viaţa toată.

Cristina Magdalena Francu 

Sunt eu convins de Cristos?

“Totuşi să nu vă bucuraţi de (aceasta) …. ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise înceruri.” Luca 10:20

Isus Cristos ne spune, de fapt: ..Nu te bucura de succesul în lucrarea pentru Mine, ci bucură-te că ai o relaţie bună cu Mine”. Capcana în care poţi cădea este să te bucuri de succesul în lucrarea creştină, să te bucuri de faptul că Dumnezeu te-a folosit. Nu-ţi poţi imagina niciodală ce poate face Dumnezeu prin tine dacă ai o relaţie bună cu Isus Cristos.

Menţine o relaţie bună cu El şi atunci, indiferent în ce situaţie te afli şi indiferent cu cine te întâlneşti în fiecare zi, EI revarsă prin tine râuri de apă vie; prin mila Lui, El nu te lasă să observi aceasta. Când, prin mântuire şi sfinţire, ai o relaţie bună cu Dumnezeu, aminteşte-ţi că, oriunde ai fi, tu eşti pus acolo de El. Prin reacţia vieţii tale la tot ceea ce te înconjoară vei împlini planul lui Dumnezeu, atâta timp cât rămâi în lumină, după cum El însuşi este în lumină.

Astăzi există tendinţa de a pune accentul pe lucrare. Fereşte-te de oamenii care fac din utilitate obiectivul principal al mesajului lor evanghelic. Dacă iei drept test utilitatea, atunci viaţa lui Isus Cristos a fost cel mai mare eşec întâlnit vreodată. Steaua călăuzitoare a sfântului este Dumnezeu însuşi, nu utilitatea. Ceea ce contează este lucrarea pe care o face Dumnezeu prin noi, nu ceea ce facem noi pentru El. Ceea ce caută Domnul nostru în viaţa unui om este doar relaţia valoroasă cu Tatăl Său. Isus îi duce pe mulţi fii la slavă.

Oswald CHAMBERS

Jertfa Ta supremă

Ce iubire mare, Tu mi-ai arătat
Când înspre Golgota, crucea ai purtat.
Ai răbdat, Isuse chinul cel mai greu,
Și-ai murit pe cruce doar de dragul meu.

Biciurile grele Tu, le-ai îndurat,
Pentru mine, Doamne, ca să fiu salvat.
Cuiele durerii, trupul ți-au zdrobit,
Fiindcă Tu, Isuse, omul l-ai iubit.

În tăcere, Doamne, Tu ai acceptat,
Să fii dat la moarte pentru-al meu păcat.
Jertfa Ta supremă, pace mi-a adus,
Plin de bucurie, azi privesc în sus.

Azi ești lângă mine când îmi este greu,
Și îmi dai putere, mă ridici mereu.
Mă ajuți pe cale să-mi duc crucea grea,
Și când n-am putere, ești tăria mea.

Sfânta Ta prezență, m-a înviorat,
Mi-a dat biruință și m-a cercetat.
M-a urcat pe stâncă și mi-a dăruit,
O cântare nouă, fii în veci slăvit.

Mulțumesc, Isuse că prin jertfa Ta,
M-ai adus la viață, mi-ai dat Dragostea.
Am să-ți cânt, o, Doamne și-am să te vestesc,
Cât îmi dai putere, cât am să trăiesc.

Nichifor Nicu 

Încrederea sublimă

“Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Ioan 11:40

De fiecare dată când te aventurezi în viaţa de credinţă, descoperi ceva în împrejurările tale obişnuite care contrazice clar credinţa ta. Raţiunea umană nu este credinţă, iar credinţa nu este raţiune umană. Una ţine de viaţa naturală, iar cealaltă de viaţa spirituală. Te poţi încrede în Isus Cristos atunci când raţiunea ta nu poate crede în El? Te poţi aventura eroic pe baza cuvintelor lui Isus Cristos. atunci când raţiunea îţi strigă: “E o minciună”? Pe munte e uşor să spui: “O, da, cred că Dumnezeu poate face aceasta”; dar trebuie să cobori în valea posedată de demoni şi să te confrunţi cu realitatea care râde ironic de întreaga ta credinţă de pe Muntele Transfigurării.

De fiecare dată când teologia credinţei devine clară propriei mele minţi, mă întâlnesc cu ceva care o contrazice. Dacă spun că mă încred în Dumnezeu care împlineşte toate nevoile mele şi apoi ajung într-o perioadă de uscăciune, fără nici o perspectivă, se va vedea atunci dacă voi trece prin încercarea credinţei victorios sau voi da înapoi, mulţumindu-mă cu ceva mai puţin? Credinţa trebuie încercată, deoarece numai prin luptă poate fi ea transformată într-un bun personal. Cu ce se confruntă credinţa ta acum? Încercarea sau va dovedi credinţa ta ca fiind bună, sau o va distruge. “Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

Scopul final este încrederea în Isus. Crede cu stăruinţă în El şi orice încercare pe care o vei întâlni îţi va întări credinţa. Viaţa de credinţă este mereu pusă la încercare şi ultima mare încercare este moartea. Fie ca Dumnezeu să ne păstreze într-o stare bună pentru luptă! Credinţa este acea încredere de nespus în Dumnezeu, care nu visează niciodată că El nu va fi lângă noi.

Oswald CHAMBERS

Marea vieţii

Mi-s ochii izvoare de lacrimi,
mi-e trupul sleit de puteri.
Nu caut scăpare în juru-mi
că nu-i ajutor nicăieri.

E greu să păşesc prin credinţă,
e greu şi să stau doar în loc.
Un pas înapoi sau în faţă
totuna-i când spor n-am deloc.

E greu şi nu văd orizontul,
nici cerul senin fără nor.
Aştept să m-audă azi Domnul,
să-mi dea izbăvirea din cer.

Curaj n-am să mustru furtuna,
credinţa mi-e mică oricum.
“O, Doamne! Întinde-ţi Tu mâna
şi-opreşte furtuna acum!”

Iar Domnul aude strigarea
şi-opreşte şi val şi furtună.
Nimic nu mă miră, nici marea
ce-ascultă porunca divină.

Poveri las să cadă în urmă,
m-avânt cu ardoare spre cer.
De-acuma avântul nu-l curmă
ispite ascunse-n ungher.

Cristina Magdalena Frâncu