Nu suntem din neant

Un gânditor spunea-ntr-o zi
În trista-i cămăruță:
”Prea mândru sunt să cred c-aș fi
Descins dintr-o maimuţă! “

Că nici mirificul apus，
Nici valurile mării,
Destine și secunde nu-s
La voia întâmplării…

N-am luat fiinţă din neant,
Din timpuri siderale，
Ci Dumnezeu, El ne-a creat
-Urmare-a voii Sale!

Nu pot să cred că din nimic
Am trup, și chip, și cuget,
Sau metamorfozat în timp
Am dezvoltat un suflet…

Mulțumitor și mulţumit
-Spun cu dezinvoltură
Că Dumnezeu mi-a dăruit
Statut de creatură!

De Dumnezeu am fost zidit,
La El mă voi întoarce…
Când toate se vor fi sfârșit
Mă va primi în pace!

Laura Minciună 

Concentrarea păcatului personal

Dumnezeu e în control

“Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate.” Isaia 6:5

Când ajung în prezenţa lui Dumnezeu, nu realizez că sunt păcătos într-un sens nedefinit, ci realizez concentrarea păcatului dintr-un anumit domeniu al vieţii mele. Omul poate spune uşor “O. da sunt un păcătos”, dar când ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, nu poate scăpa cu o astfel de afirmaţie. Judecata se concentrează asupra unui păcat anume: “Eu sunt acel păcătos”. Acesta este întotdeauna semnul că un bărbat sau o femeie se află în prezenţa lui Dumnezeu. Acolo nu există niciodată un sens vag al păcatului, ci concentrarea păcatului dintr-un domeniu specific, personal.

Dumnezeu începe judecându-ne, prin Duhul Sfânt, cu privire la un lucru fixat în mintea noastră; dacă acceptăm judecata Lui asupra acelui punct, El ne va duce mai departe, la baza lucrurilor, arătându-ne marea noastră înclinaţie spre păcat. Aşa procedează Dumnezeu întotdeauna cu noi când ne…

Vezi articolul original 130 de cuvinte mai mult