V O R B E

Ciprian I. Bârsan

Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.

Obstacolul cel mai mare? Frica.

Lucrul cel mai uşor? Greşeala.

Greşeala cea mai mare? Renunţarea.

Rădăcina cea mai rea? Egoismul.

Distracţia cea mai bună? Munca.

Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.

Profesioniştii cei mai buni? Copiii.

Nevoia dintâi? Comunicarea.

Fericirea cea mai mare? Să fii util.

Misterul cel mai profund? Moartea.

Defectul cel mai mare? Întristarea.

Sentimentul cel mai urât? Ura.

Cadoul cel mai frumos? Iertarea.

Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.

Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.

Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.

Medicamentul cel mai bun? Optimismul.

Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.

Puterea cea mai mare? Credinţa.

Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Internet

Vezi articolul original

Ce ești Tu pentru mine

Ca mirele pentru aleasa inimii sale,
Ca regele pentru țara sa,
Ca turn pentru un castel
Și cârmaciul pentru cârmă,
Așa, Doamne, ești Tu pentru mine.

Ca o fântână în grădină,
Ca o candelă în întuneric,
Ca o comoară într-un cufăr
Și ca mana în chivotul legămăntului,
Așa, Doamne, ești Tu pentru mine.

Ca o piatră de rubin pe un inel,
Ca mierea în fagurul ei,
Ca lumina într-un felinar
Și ca un tată în casa lui,
Așa, Doamne, ești Tu pentru mine.

Ca lumina soarelui pentru cer,
Ca chipul pentru oglindă,
Ca rodul pentru smochin
Și ca roua pentru iarbă,
Așa, Doamne ești Tu pentru mine.

John Tauler 

Miracolul credinţei

“Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare” 1 Corinteni 2:4

Pavel a fost un învăţat şi un orator de prim rang; el nu vorbeşte dintr-o umilinţă nedemnă, ci spune că ar umbri puterea lui Dumnezeu dacă, atunci când predică Evanghelia, i-ar impresiona pe oameni prin “vorbirea lui strălucită”. Credinţa în Isus este un miracol produs numai prin puterea Răscumpărării, nu printr-o vorbire impresionantă, nu prin insistenţă şi succes, ci numai prin puterea lui Dumnezeu.

Puterea creatoare a Răscumpărării vine prin predicarea Evangheliei, dar niciodată nu se datorează personalităţii predicatorului. Adevăratul post al predicatorului ar trebui să fie nu abţinerea de la mâncare, ci abţinerea de la oratorie, de la a face impresie printr-un stil ales de exprimare, de la orice ar putea împiedica prezentarea Evangheliei lui Dumnezeu. Predicatorul este acolo un reprezentant al lui Dumnezeu – “ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi”.

El este acolo ca să prezinte Evanghelia lui Dumnezeu, nu idealuri umane. Dacă oamenii vor să fie mai buni doar datorită predicării mele, ei nu se vor apropia niciodată de Isus Cristos. Tot ceea ce mă măguleşte în predicarea Evangheliei va sfârşi prin a face din mine un trădător al lui Isus; împiedic puterea creatoare a Răscumpărării Lui să-şi facă lucrarea.

“Şi după ce voi fi înălţat…. voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Oswald CHAMBERS