Ce să fac când sufletul îmi este pustiu?

Ciprian I. Bârsan

Psalmul 35:12

Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

Sunt momente în viață când suntemnăpădițideîndoială,înconjurațidenecaz, atât de mare esteîntunericul, denepătrusîncât nu mai putem vedeanimic…

Atunci, tăcerea doare, iar sufletul ne este pustiu…

Coleșiți de durere, cautăm disperați soluțiile cele mai bune, dar neputința blocheză gândurile, dar nu și emoțiile.
Când sufletul îți este pustiit,aleargădegrabă la Dumnezeu, El este singurul care îți poate oferiajutorul!

Atențieînsă momentele acestea delicate, sunt folosite de Diavolul pentru aalimentafirea noastra rebelă…

Câte sfaturi:

• nu terăzbunape cei ce îți fac răul.

•roagă-te, stai de vorbă cu Dumnezeu.

• nurăspundecelui rău, mai bine alege să zâmbești.

Vezi articolul original

Îndreaptă-mă, Doamne

Îndreaptă-mă, Doamne, mi-e drumul cu silă,
Vin spinii spre mine și-aduc mărăcini;
Mi-e mintea-ncurcată și vrerea senilă,
Ispitele-s multe, păstorii puțini.

În val de-ntuneric se pierde dreptarul,
Tristețea mă-ndeamnă, se face popas
Și-ndată străinii îmi poartă amarul,
Ștergându-mi nădejdea întâiului pas.

Îndreaptă-mă, Doamne, sunt parte din gloata
Ce-și flutură frunza, uitând rădăcina;
Cu roadă puțină primește săgeata,
Săgeata-i vicleană și-alungă lumina.

Suflare ce trece, făptură de carne,
Tot răul din mine mă vrea la pământ
Și-n zori nebunia încearcă să-mi toarne
În candela goală suflare de vânt.

Curajul când pleacă, se-ndeasă desfrâul,
Crâmpei de-ntinare să ducă spre-altar;
Și-n lume, candoarea își leapădă brâul,
Și trupul nu-i templu, și jertfa nu-i har.

Îndreaptă-mă, Doamne, mă cațăr pe stâncă,
Dar urma mi-e ștearsă, furtunile bat;
Am pâine pe buze și cine mănâncă
Își duce aripa în zbor clătinat.

Se-abate spre mine văzduhul cu oști –
Îndreaptă-mă, Doamne, sunt eu, mă cunoști?

Viorica Mariniuc 

Nu fă socoteli fără Dumnezeu

“Incredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra” Psalmul 37:5

Dumnezeu pare a dispune de o modalitate minunată de a da peste cap lucrurile pe care noi le-am planificat fără să ţinem cont de El. Ajungem în situaţii care nu au fost alese de Dumnezeu şi deodată descoperim că am făcut planuri fără El, că El nu a intrat ca un factor real în calculele noastre. Singurul lucru care ne fereşte de posibilitatea de a ne îngrijora este punerea lui Dumnezeu ca factor esenţial în toate calculele noastre.

În problemele spirituale obişnuim să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, dar avem tendinţa să gândim că este o impertinenţă să-L punem pe El pe primul loc în problemele practice ale vieţii noastre. Dacă ne imaginăm că, atunci când ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne îmbrăcăm “haina spirituală” de duminică, nu ne vom apropia de El niciodată. Trebuie să venim la El aşa cum suntem. 

Nu fă socoteli având în vedere răul.

Vrea într-adevăr Dumnezeu să nu punem la socoteală răul? “Dragostea… nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13:4-5). Dragostea nu este ignorantă în ceea ce priveşte existenţa răului, dar nu-l consideră un factor de luat în seamă. Aparte de Dumnezeu, e adevărat că luăm în calcul răul; ne facem socoteli cu gândul la el şi ne începem toate planurile de pe această bază.

Nu fă socoteli gândindu-te la zile negre.

Nu poţi strânge bani albi pentru zile negre dacă te încrezi în Isus Cristos. Isus a spus: “Să nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Dumnezeu nu-ţi va feri inima de tulburări. Aceasta este o poruncă: “Să nu…” îmbărbătează- te de o sută şi una de ori pe zi pentru a face asta, până când îţi vei forma obiceiul de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc şi de a face socoteli avându-L pe El în vedere.

Oswald CHAMBERS