Isus în fața celor mari

Când pe Isus L-a întâlnit
Irod, chiar mult s-a bucurat.
De El multe a auzit,
Chiar la minuni s-a așteptat.

Și multe întrebări I-a pus,
Dar Domnul nu a mai vorbit.
Stătea smerit, tăcut, supus.
Lui Irod nu i-a convenit.

Preoți erau în jurul Lui,
Cu toții Îl priveau cu silă,
Și cărturari ai neamului.
Toți Îl pârau și n-aveau milă.

Și de Irod batjocorit
A fost Isus când a fost prins.
Cu răutate L-a privit,
Căci focul urii s-a  aprins.

Satan lucra, îi îndemna
Să-L nimicească, să-L distrugă.
Să Îl omoare-i îndemna
Și viața Lui să o răpună.

Apoi Irod le poruncește
Să-I dea haine strălucitoare.
Se vede că-L disprețuiește
Și are de gând să-L omoare.

Înspre Pilat iar la trimis,
Dar o minune s-a-ntâmplat.
Pilat și Irod iar s-au prins
Să fie prieteni ca altădat’.

Din nou preoți s-au adunat
Și cărturarii au venit.
Norodul i-a înconjurat
Sa vadă ce soartă a primit.

Pilat a spus în gura mare
Că pe Isus L-a cercetat
Și e convins că vină n-are.
Din partea lui, era scăpat.

A căutat să Îl salveze
Fiindcă de Paști se practica
Ca un închis să elibereze,
Să plece unde va vedea.

Și-ncepe să negocieze
Eliberarea lui Hristos.
Mulțimea-ncepe să turbeze,
Discursul său pică, e jos.

Și de Baraba pomenește,
Dar pe Isus el Îl susține.
Mulțimea pe hoț îl voiește
Și mai presus de Domnu-l pune.

Strigau cu toți să-L rastignească
Pe cel sfânt și nevinovat.
Liber Baraba să pășească
Spre casa lui căci e scăpat.

Chiar și Baraba a fost uimit
De zarva care s-a pornit.
Știa că-i nedrept, necinstit:
Isus era nevinovat.

Isus era fără păcat,
Deși cu  ură a fost primit.
La moarte a fost condamnat,
Cereau să fie răstignit.

De trei ori Pilat a vorbit
Și a cerut salvarea Lui.
Respins a fost căci n-au voit
Eliberarea Domnului.

Florenta Sarmasan

„Stăruie la timp”

„Stăruie la timp şi nelatimp.”

2 Timotei 4:2

Mulţi dintre noi suferă de tendinţa nesănătoasă de a stărui doar „nelatimp”. Acest „nelatimp” nu se referă la timp, ci la noi. „Stăruie la timp şi nelatimp”, fie că dorim aceasta, fie că nu.

Dacă am face numai ceea ce ne simţim înclinaţi să facem, unii dintre noi n-am face niciodată nimic. Sunt oameni care nu se pot angaja deloc în domeniul spiritual, oameni neputincioşi din punct de vedere spi­ritual, care refuză să facă ceva dacă nu sunt inspiraţi în mod supra­natural. Dovada că avem o relaţie bună cu Dumnezeu este faptul că facem tot ce putem, indiferent dacă ne simţim inspiraţi sau nu.

Una dintre marile capcane care-l pândesc pe un lucrător creştin este aceea de a face un fetiş din momentele lui deosebite de inspiraţie. Când Duhul Lui Dumnezeu îţi dă inspiraţie şi revelaţie, eşti înclinat să spui: „Voi fi întotdeauna aşa pentru Dumnezeu de acum înainte”. Nu, nu vei fi, şi Dumnezeu va avea grijă să nu fii. Acele momente sunt în întregime darul Lui Dumnezeu. Tu nu ţi le poţi oferi ţie însuţi când vrei. Dacă spui că vei fi întotdeauna în acea stare de inspiraţie excepţională, devii o piedică intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic dacă Dumnezeu nu te va păstra mereu conştient de inspiraţia Sa.

Dacă faci un zeu din momentele tale cele bune, vei descoperi că Dumnezeu va dispărea din viaţa ta şi nu va reveni până când nu îţi vei împlini sarcina ce-ţi stă în preajmă şi până când nu vei fi învăţat să nu faci un fetiş din momentele deosebite pe care El ţi le-a dat.

Oswald Chambers