El a inviat

Christall Sound

Este viu cu-adevărat…

S-a întunecat pământul, stâncile s-au despicat,
Când Isus pe lemnul crucii, cu glas tare a strigat:
-Eli Lama Sabactani, pentru ce M-ai părăsit,
Îmi încredințez suflarea, în mânaTa, o Tată sfânt!

Și s-au desfăcut morminte, morții sfinți au înviat,
Au intrat toți în cetate și la mulți s-au arătat,
Și s-a rupt perdeaua-n Templu, și sutașul a grăit:
-Cu adevărat Acesta este, Fiul Celui veșnic Sfânt!

Și l-au îngropat pe Domnul, in mormântul din grădină,
Pe Acel ce-a suferit, pentru-a lumii întreagă vină,
-Doamne, ne-am adus aminte, când a zis că va-nvia,
Pune strajă la mormânt, toată noaptea ca să stea!

Au rostit preoți de seamă, farisei către Pilat,
După ziua pregătirii, au întrat cu toți la sfat:
-Să păziți cu vrednicie, piatra să o prăvăliți,
Să rămâneți cum puteți, pe Isus să îl păziți,

Au pecetluit mormântul, cum le-a poruncit Pilat,
Strajă lângă piatra pusă, zi și noapte ei au stat,
Dar cuvântul Celui veșnic, care a întocmit uscatul,
A trimis de sus un înger, și-a cutremurat pământul,

Era înger sol din ceruri, care groapa a deschis:
-Nu vă temeți, căci e viu, după cum El cum a promis,
Să veniți ca să vedeți, locul unde a zăcut,
Cel ce este învierea, boldul morții, El a rupt!

S-au cutremurat ostașii, au căzut ca niște morți,
Iar femeile în grabă, au dus vestea în sat la toți:
-Este viu ne-a spus un înger, a înviat Isus Mesia,
Duceți vestea învierii, la acei din Galileea,

Spuneți tuturor să știe, a înviat dintre morminte,
El Hristos Lumina lumii, a împlinit a Lui cuvinte,
A înviat Samariteanul, care morții i-a înviat,
Iar la cei flamanzi și orbi, pâine și vedere a dat,

La orfani le-a fost o mamă, pe bolnavi a vindecat,
Pe Tabita și pe Lazăr  dintre morți i-a ridicat,
A iubit întreaga lume, pentru ea viața și-a dat,
Azi e viu în veci trăiește, Este viu cu-adevarat.

Floarea Ferghete 

Frumuseţea nesiguranţei

Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.”

1 loan 3:2

Înclinaţia noastră naturală este de a fi atât de riguroşi şi de calcu­laţi, încât privim nesiguranţa ca pe un lucru rău. Ne imaginăm că trebuie să ajungem la un anumit sfârşit hotărât mai dinainte, dar nu aceasta este natura vieţii spirituale. Natura vieţii spirituale este aceea că suntem siguri în nesiguranţa noastră, iar urmarea este faptul că nu ne facem cuibul nicăieri. Raţiunea spune: „Dacă aş fi în acea situaţie…” Noi nu ne putem imagina pe noi înşine in nici o situaţie în care nu am fost niciodată.

Siguranţa este semnul vieţii cârmuite de raţiune; nesiguranţa plină de har este semnul vieţii spirituale. A fi siguri de Dumnezeu înseamnă a fi nesiguri de toate căile noastre, a nu şti ce-ar putea aduce ziua de mâine. De obicei acest lucru este spus cu un oftat de tristeţe, deşi el ar trebui să fie mai degrabă expresia unei aşteptări cu sufletul la gură. Noi suntem nesiguri de pasul următor, dar suntem siguri de Dumnezeu. Imediat ce ne predăm Lui Dumnezeu şi facem lucrul ce ne stă înainte, El ne umple viaţa cu surprize la tot pasul.

Când deve­nim apărătorii unui crez, ceva din noi moare; nu-L credem pe Dumnezeu, credem numai în credinţa noastră despre El. Isus a spus:…..”dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…“.Viaţa spirituală este viaţa unui copil. Noi nu suntem nesiguri de Dumnezeu, ci nesiguri de ceea ce va face El în continuare. Dacă suntem siguri doar de credinţele noastre, vom ajunge să fim plini de noi înşine, tăioşi şi să avem verdictul finalităţii în legătură cu convingerile noastre; dar când avem o relaţie bună cu Dumnezeu, viaţa ne este plină de o nesiguranţă şi aşteptare spontane, voioase.Isus a spus: „Şi aveţi credinţă în Mine“, nu „Credeţi anumite lucruri despre Mine”.

Lasă totul în mâna Lui; este nesigur, într-un mod glorios, cum va lucra El, dar va lucra. Rămâi credincios Lui!

Oswald Chambers