Uneori, gesturile „mici” sunt încărcate de cele mai profunde semnificații. Un zâmbet poate transforma, o mângâiere poate descătușa, o simplă strângere de mână poate mângâia, o îmbrățișare poate să producă minunea împăcării!
Uităm de viața trăită simplu, ne complicăm folosind fraze pompoase, cuvinte care mai mult încurcă…
Ce ar fi ca azi, să folosești gesturile „mici” în relația cu cei de lângă tine?
Cu dragoste,
Ciprian Bârsan
Pe scenele lumii amare
Nu-i loc de slujit Lui Hristos!
Aplauzele păcătoaselor palme
Nu-s pentru omul credincios!
Ați cam uitat că viața asta
E o arenă pentru jertfă,
Nu privilegiu de-a ajunge
Printre sodomiți vedetă!
Se pare că suntem departe
De realitatea creștinească,
Nu poți sluji la doi stăpâni,
Să fii și sfântă și lumească!
Ar fi putut Hristos s-aleagă
În loc de iesle, un palat,
Putea să nu accepte crucea,
Nici judecata lui Pilat!
Dar a ales salvarea noastră
Plătind cu viața pentru noi,
Cu siguranță, nu s-ajungem
Pe scena lumii mari eroi!
Când El, trimisul cel din slavă
Acceptă moartea răstignirii,
Noi rătăcim pe calea largă
Numind-o „calea mântuirii!”
Cine e gata să mai rabde
Ocară pentru sfântul nume,
Când noi ne cerem drepturile
Cerșind aplauze din lume?
Prea jos e coborât nivelul
A tot ce-nseamnă creștinism!
Ne scăldăm în ape tulburi
Acceptând orice compromis!
Voiești să stai…
Vezi articolul original 37 de cuvinte mai mult
De vei vedea-n biserica noastră
Un Eutih proptit de-o fereastră,
Sau stând ascuns pe după vreo scară
Nici înăuntru şi nici pe afară …,
Neluând seama la ce se spune
Nici lângă Domnul, dar nici în lume,
Cu mintea dincolo de dosul porţii,
Aproape cuprins de ‘somnul morţii’,
Întinde-i mâna, priveşte-l cu drag,
Adu-l înăuntru stingher de stă-n prag,
Şi pomeneşte-l, cu milă, în rugă,
Poate o patimă grea îl subjugă,
Poate-i rănit, sau duhul i-e stins,
Sau poate-i de răzvrătire cuprins,
Poate nu ştie ce cale s-apuce,
Condu-l în rugă, cu milă, la cruce!
Sau de vei da peste vreun Onisim
Pornit să prade … ce-agonisim,
Ori fuge bezmetic şi n-are ostoi
Nu-l izgoni, ci adu-l înapoi!
Azi poate nu-i nimănui de folos,
Dar şi pentru el murit-a Cristos!
Domnul ți-a şters datoria cu milă,
Mustră-l, dar nu cu ură sau silă!
Cel ce toate-a adus în ființă
Îți rabdă zilnic a ta necuviință,
Fă-ți milă şi iartă-l, mai rabdă-l un pic …
În scurtă vreme şi el dă în spic.
Copiii noştri-s pierduți lângă noi
Fii omul păcii când ei ‘vor’ război!
Arată-le calea crucii, cu har,
În Rai, lângă Domnul, stă chiar un tâlhar!
Olivia Pocol
„Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici.”
loan 14:31
A visa la un lucru, pentru a-l putea face cum trebuie, este bine; dar a visa la el, în loc să-l facem, este rău. După ce Domnul nostru le-a spus ucenicilor Săi acele lucruri frumoase, ne-am fi aşteptat ca El să-i îndemne să meargă să mediteze la ele; dar Domnul nostru n-a permis niciodată acest gen de „visare”.
Când scopul nostru este să ajungem în contact cu Dumnezeu şi să descoperim care este voia Lui cu privire la noi, este bine să visăm, să medităm. Dar când suntem înclinaţi să ne petrecem timpul visând la ceea ce ni s-a spus să facem, acesta este un lucru rău şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu este niciodată peste el.
Vezi articolul original 155 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 