EU M-AM NĂSCUT SĂ NU MOR NICIODATĂ

dininimapentrutine

Eu m-am născut să nu mor niciodată
Și dacă totuși, zilnic, moare-n mine
O părticică, Doamne, pentru Tine
E ca să-mbrac adevărata viață!

Căci Tu ai vrut să fiu, Părinte, așa,
Nu pentru că sunt eu, nespusa piatră rară,
Ci pentru că-n ființa mea precară
Ai pus un strop din maiestatea Ta.

Eu m-am născut să fiu o mărturie,
Căci litera nu are-n ea putere,
Ci Duhul Tău, nepotolit se cere
Să locuiască-ntr-o-ntrupare vie.

Dar ca s-ajung doritul tău exemplu
Îți dăruiesc întreaga mea făptură,
S-o curățești de tot ce este zgură
Și s-o preschimbi în strălucitu-Ți Templu.

Eu m-am născut să plâng cu cel ce plânge
Și să-mi iubesc și frații și dușmanii,
Dar teamă-mi e că zilele și anii
Să îi ajung pe toți, nu mi-ar ajunge.

Căci scurtă e umblarea pământească
Și-n trupul meu e mare neputința
Dar știu că ai să-Ți Ții făgăduința
Și-o să-mplinești tot…

Vezi articolul original 108 cuvinte mai mult

Cel ce sfințește

Vreau sa rămân eu veșnic în iubirea
Ce Tu, ai oferito, pentru mine,
Numai în Tine, se topește firea,
Sa pot iubi, pe cei născuți din Tine!

Căci Cel care sfințește e dintr-Unul,
Cu-acela, pe care EL, îl sfințește!
Cel ce sfințește, e Isus, e Domnul
Și cel sfințit, e cel ce il primește!

De sunt eu, în iubirea Ta cereasca,
Nu este greu, pe frați sa ii iubesc,
Pacea în mine-începe sa domneasca!
Căci am în mine duhul Tău ceresc.

De sunt sfințit de Cel din Dumnezeu
Sunt fiul Lui, născut, în jertfa-I Sfânta!
Cuvântul a schimbat destinul meu,
Și m-a scăpat de moarte de osânda!

De sunt sfințit de Cel din Dumnezeu,
Ce S-a întrupat, în Fiul Omului,
Atunci, mi-a schimbat mersul meu,
Sunt mântuit prin harul Domnului.

Sa nu ma lași, sa fiu nepăsător,
De tot ce ai făcut, Tu pentru mine,
Vreau sa fiu Doamne recunoscător!
Căci Tu m-ai izbăvit, din asta lume.

Și-n haina dragostei înfășurat,
As vrea sa fiu cât voi fi pe pământ,
Atunci voi ști, ca dincolo de neant,
Voi fi cu-Acela, care m-a creat.

Lupşea George 

Eşti epuizat spiritual?

„Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte”. (lsaia 40:28)

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: „Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu. Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fii literalmente „supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El însuşi.

Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: „O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar amineşte-ţi că El este sursa puterii tale. „Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

Oswald Chambers