Trăiește în lumină (Schiță de predică din psalmul 58)

Ciprian Barsan

În Psalmul 58, David, omul lui Dumnezeu, vorbește despre relațiile dintre oameni, relații ce sunt adesea guvernate de:

CALOMIE (v.3, 4, Ps. 140)

-calomnia este în esență o minciună tendențioasă, făcută cu scopul clar de a discredita, de a distruge onoarea cuiva.

CLEVETIRE

-clevetirea poate fi definită drept o acțiune conștientă cu scopul de a ponegri, a vorbi de rău, a blama, a batjocori sau a bârfi pe cineva.

COMPETIȚIE

-luptă, rivalitate, concurs, întrecere. Oamenii ce se întrec, se lupta fără reguli, fără milă.

•CORUPȚIE

-corupția este acea abatere de la moralitate, cinste și datorie. Implică: desfrâu, descompunere, degenerare, declasare, putrefacție morală și spirituală.

Aceasta este lumea în care a trăit David, aceasta este lumea în care trăim și noi.

NEDREPTATEA, NESTATORNICIA, NECREDINȚA și NEBUNIA sunt non-valorile ce definesc din nefericire umanitatea.

-cel mai tare câștigă

-cel mai vocal este socotit liderul ideal…

Totul pâna într-o zi…

Vezi articolul original 103 cuvinte mai mult

Reclame

Imposibilul

Smochinul blestemat n-a mai rodit nicicând
Dar meditând cuvântul, m-a frământat un gând:
De ce Isus a blestemat smochinul neroditor?
Căci încă nu era vremea smochinelor!

E ca și cum iarna ai vrea să culegi mere:
E normal că mărul n-are ce să-și ofere.
C-o logică simplă înțelegi ușor
Că iarna nu este vremea merelor.

Și atunci de ce l-a blestema degrabă?
Căci era normal roade să nu aibă!
Fiindcă Dumnezeu să știți, e singurul
Cu dreptul să ne ceară imposibilul!

Știu, e imposibil să îi iubești pe cei
Ce prin cuvinte-ți lasă în inimă cârcei,
Dar cât este de greu, iată, Isus cere
Să iubești și să rabzi a vorbelor durere.

Cum n-ar fi imposibil când altul te-a lovit
Să nu-i răspunzi la fel, ci să stai liniștit,
Ba mai mult, Isus, în loc să-ți dea răgaz
Te pune să întorci și celălalt obraz!

Nu pare imposibil stăpânul să-ți ceară
Pentru ce n-a semănat, vreodată socoteală?
Ți-a Domnul ție un talant, sau doi
Dar iată că dorește mai mulți înapoi!

E atât de greu când vin pietre spre tine
Celor ce le aruncă să le urezi de bine,
Să știi că n-au dreptate și totuși tu să taci,
E-aproape imposibil, dar așa să faci!

Dumnezeu ne cere și nouă uneori
Imposibilul, dar de atâtea ori
Noi suntem smochinii care nu rodim
Și chiar când e recolta, tot frunze oferim.

Dacă Domnul iarna îți cere să-nflorești
Că asta-i imposibil să nu te gândești!
Imposibilul e posibil prin credință
Iar celui ce crede, totu-i cu putință!

Gândește-te acum la viața ta întreagă
La medicii care n-aveau ce să-ți facă,
La Dumnezeu pe care nu-l cunoșteai defel
Dar care a venit să te cunoască El!

Gândește-te la cei pe care credeai că îi urăști
Dar Domnul te-a făcut prin El să îi iubești.
Gândește-te când ziceai că n-o să te ridici
Dar iată-a fost posibil, și astăzi ești aici!

Mirela Olteanu 

Devotamentul ascultării

„Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3:10)

Faptul că am ascultat odată cu atenţie un lucru spus de Dumnezeu nu înseamnă că voi asculta întotdeauna tot ce va spune El. Faptul că inima şi mintea mea sunt închise şi insensibile la ceea ce spune EI Îi arată lui Dumnezeu că nu-L iubesc şi nici nu-L respect. Dacă-mi iubesc prietenul, voi intui dorinţele lui; Isus spune: „Voi sunteţi prietenii Mei”. Am călcat vreo poruncă de-a Domnului meu în săptămâna aceasta? Dacă aş fi înţeles că este o poruncă a lui Isus n-aş fi călcat-o în mod deliberat; dar de cele mai multe ori manifest lipsă de respect faţă de Dumnezeu, încât nici nu aud ce spune, ca şi cum El nu ne-ar fi vorbit niciodată.

Destinul vieţii mele spirituale este să ajung la o asemenea identificare cu Isus Cristos, încât să-L aud întotdeauna pe Dumnezeu şi să ştiu că Dumnezeu mă aude întotdeauna. Dacă sunt una cu Isus Cristos, îl aud pe Dumnezeu prin faptul că sunt tot timpul devotat ascultării. Mesajul lui Dumnezeu mi-l poate aduce un crin, un copac sau un slujitor al Iui Dumnezeu. Ceea ce mă împiedică să-L aud este faptul că sunt acaparat de alte lucruri. Nu e vorba că nu vreau să-L aud pe Dumnezeu, ci devotamentul meu nu este îndreptat în direcţia bună.

Sunt devotat lucrurilor, slujirii şi convingerilor mele, de aceea Dumnezeu poate spune ce vrea pentru că eu nu-L aud. Atitudinea unui copil al lui Dumnezeu este întotdeauna: „Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă”. Dacă nu mi-am cultivat acest devotament de a auzi, pot auzi vocea lui Dumnezeu numai uneori; alteori sunt ocupat cu alte lucruri – lucruri pe care cred că ar trebui să le fac; astfel devin surd faţă de El, nu trăiesc o viaţă de copil. Am auzit eu astăzi vocea lui Dumnezeu?

Oswald Chambers