Scopul vietii

Scopul vieţii nu-i o ţintă
Foarte clară pentru noi.
Dumnezeu vrea să-L cunoaştem
Printr-o lume de nevoi.

Primul scop ar fi slujirea
În modelul lui Hristos
Ce-a venit la noi în lume
Serv umil şi credincios.

Precum Iosua grăieşte
Un refren rostit mereu:
„Cui veţi da astăzi slujirea:
La idoli? Lui Dumnezeu?”

Datoria de onoare
Ca un scop suprem al vieţii
Este chiar Împărăţia
Ce-o vesteau de mult profeţii.

Urmărind neprihănirea
Şi roada Duhului Sfânt
Vom realiza sfinţirea
Încă de pe-acest pământ.

Scopul vieţii este voia
Dumnezeului etern
Ale cărui raze sfinte
În mod blând pe noi se-aştern.

Asta-i marea-nsărcinare
Dată printr-un mare har
Naţiunilor din lume
Ce-s chemate la altar.

Scopul vieţii-i alergarea
Zi de zi către Isus
Ca să-I împlinim lucrarea
Cu duh blând şi prea supus.

Corneliu Livanu

Chemarea lui Dumnezeu

Cristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia.

1 Corinteni 1:17

 

Pavel spune aici că Dumnezeu ne cheamă să predicăm Evanghelia. Dar aduceţi-vă aminte ce înţelege Pavel prin „Evanghelie”: realitatea Răscumpărării prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi suntem înclinaţi să facem din sfinţire scopul final al predicării noastre. Pavel foloseşte experienţa personală doar ca o ilustrare, nicidecum ca un scop în sine. Nicăieri nu ni se porunceşte să predicăm mântuirea sau sfinţirea; ni se porunceşte să-L înălţăm pe Isus Cristos (Ioan 12:32).

Este o denaturare să spunem că Isus Cristos a suferit în actul Răscumpărării pentru a mă face pe mine sfânt. Isus Cristos a suferit pentru a răscumpăra întreaga lume şi pentru a o aşeza întreagă şi reabilitată înaintea tronului lui Dumnezeu. Faptul că noi putem experimenta Răscumpărarea este o ilustrare a puterii realităţii Răscumpărării, dar nu acesta este scopul ei final. Dacă Dumnezeu ar fi om, cât L-ar durea inima şi cât de obosit ar fi din cauza cererilor constante pe care le facem pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Îl solicităm de dimineaţa până noaptea cerând lucruri pentru noi înşine – ceva din care noi să fim scăpaţi!

Când vom ajunge la fundamentul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu, nu-L vom mai deranja pe Dumnezeu cu micile noastre plângeri personale.Singura pasiune a vieţii lui Pavel a fost să predice Evanghelia lui Dumnezeu. El a acceptat cu bucurie dureri, deziluzii şi suferinţe, dintr-un singur motiv: deoarece aceste lucruri i-au păstrat neclintit devotamentul faţă de Evanghelia lui Dumnezeu..

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS