Ai milă de mine! (Schiță de predică din psalmul 57)

Ciprian I. Bârsan

Psalmul 57 la fel ca psalmul 51 și 56 începe cu următoarele cuvinte: „Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!” Prin această rugăciune David își manifestă:

•DEPENDENȚA

•DRAGOSTE

•DEDICAREA

David recunoaște că Harul lui Dumnezeu, mila lui este arma noastră împotrivă:

–Răului care ne înconjoară.

-celor Răzvratiți ce urzesc planuri rele.

Nu contează numele vrășmașilor (Absalom, Șimei, Nabal, Doeg Edomitul, Saul sau Satan) Dumnezeu este Adăpost pentru suflet!

David nu se teme, nici mâcar de metodele folosite de vrășmași:

Aceștia uneltesc, pândesc, aruncă ocări, varsă flăcări! David nu se teme, nădăjduiește în Domnul!

Trecem și noi, prin încercări ce putem face? Cum putem ajunge la biruință?

•ÎNDRĂZNEȘTE! Dumnezeu se îndură…

•ÎNCREDE-TE în puterea lui Dumnezeu, El lucrează pentru Tine…

•ÎNDURĂ…nu te răzbuna singur, Dumnnezeu te va apăra.

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan

Vezi articolul original

Sunt atât fe fericit…

Sunt atât de fericit
C-am găsit Lumina
Cerul nu m-a părăsit
Mi-a-ngrijit grădina.

Merg pe cale cu avânt
Știu c-ajung în Slavă
Voi rămâne-n Legământ
Nu vreau colb, nici pleavă.

Nici de plâns nu sunt scutit
Nici de grea povară
Dar în mine-a răsărit
Iar o primăvară.

Când lovit sunt de furtuni
Rănile-s legate
Zilnic pot vedea minuni
Mirele mi-e frate.

Întristările când vin
Intonez cântarea
C-așa veșnicul destin
Îndulcește starea.

Doar prin har înaintez
Spre răsplata vieții
Am un dor și am un crez:
Țara Frumuseții.

Dimineața a sosit
Soarele-mi zâmbește
Sunt atât de fericit
Tatăl mă iubește.

Mă desprind de frământări
Doar privind spre țintă
Mai vin binecuvântări
Și-n a mea incintă.

Slăbiciunile apar
Să-mi umbrească traiul
Dar am scris în calendar
“Mă-ntărește Raiul.”

Dați-mi voie să mai spun
Ce-am mai spus odată:
Veșnice comori adun,
Veșnică răsplată.

George Cornici

Disciplina atenţiei

„Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişurile caselor.” Matei 10:27

Uneori Dumnezeu ne trece prin disciplina întunericului pentru a ne învăţa să-I acordăm atenţie. Păsările cântătoare învaţă să cânte în întuneric, iar noi suntem puşi în „umbra mâinii” lui Dumnezeu până când învăţăm să-L auzim. „Ce vă spun la întuneric” – fii atent când Dumnezeu te pune în întuneric şi cât timp eşti acolo, ţine-ţi gura închisă. Te afli în întuneric acum în împrejurările în care eşti sau în viaţa ta cu Dumnezeu? Atunci rămâi tăcut.

Dacă-ţi deschizi gura când eşti în întuneric, vorbeşti dintr-o stare de spirit rea; întunericul este timpul când trebuie să asculţi. Nu vorbi cu alţi oameni despre aceasta, nu citi cărţi pentru a descoperi motivul întunericului, ci ascultă şi ia aminte. Dacă vorbeşti cu alţi oameni, nu poţi auzi ce spune Dumnezeu. Când eşti în întuneric, ascultă şi Dumnezeu iţi va da un mesaj care va fi foarte preţios pentru altcineva atunci când vei fi din nou în lumină.

După fiecare perioadă de întuneric, vine un amestec de plăcere şi umilinţă (dacă este numai plăcere, mă întreb dacă L-am auzit într-adevăr pe Dumnezeu) – plăcerea de a-L fi auzit pe Dumnezeu, dar în special umilinţă: „Cât de încet şi de greu am priceput ce-mi spune Dumnezeu! Şi totuşi, Dumnezeu mi-a spus aceste lucruri tot timpul în aceste zile şi săptămâni.” Acum El îţi dă darul umilinţei ce-ţi înmoaie inima, un dar care te va face întotdeauna să-L asculţi pe Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS