Zi: 5 noiembrie 2016

Laudă

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Lăudat să fii Tu-Tată
Binecuvântat în toate
Ne-ai dat Fiul ca răsplatpă
Ne-ai dat viaţă-n loc de moarte

Lăudat să fii Isuse
Pentru dragostea-Ţi măreaţă
Ne-ai dat tainele ascunse
Ne-ai dat haină de mireasă

Lăudat fii Duh Preasfânt
Pentru călăuză-n toate
Ne-ai dat laudă şi cânt
Ne-ai dat miere, ne-ai dat lapte

Ne-ai dat loc în a Ta vie
Să lucrăm neîncetat
Ca la urmă să se ştie
Roade după al Tău plac

Ne-ai dat putere divină
Să putem a-l dezlega
Pe acel, ce este-n vină
Şi la Tine a-l purta

Ne-ai dat sfântul Tău Cuvânt
Să-l vestim în astă lume
Unde inimile plâng
Sufletele-s fără nume

Ne-ai dat harul să luptăm
Împotriva celui rău
Ne-i dat darul să-ţi cântăm
Chiar şi-atunci când este greu

Ne-ai dat a Ta-mpărăţie
Şi un loc în ceruri sus
Nume scris nu pe hârtie
Ci cu sângele lui Isus

Lăudat să fii Tu-Tată
Lăudat să fii în veac
Pentru Fiul ca răsplată
Pentru Sfântul Duh ca leac.

Berbec Ion

Ce este necaz, se va sfârşi

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Dumnezeu e în control

“Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.” (Isaia 57.16)

Tatăl nostru ceresc nu caută nimicirea noastră, ci educarea noastră. Dacă El Se ceartă cu noi, aceasta o face din bunătate; El nu vrea să fie totdeauna în război cu noi. Dacă noi găsim că pedeapsa lui Dumnezeu durează prea mult, aceasta este din cauză că răbdarea noastră este mică. Să ne aducem aminte totodată că “mânia Lui nu ţine pe vecie”, în timp ce “îndurarea Lui ţine toată veşnicia” şi că oricât ar dura de mult întunericul nopţii, el se va sfârşi făcând loc unui soare plăcut. Domnul iubeşte prea mult pe aleşii Lui şi nu poate fi supărat pentru totdeauna pe ei.

Dacă Dumnezeu ar trebui să lucreze fără încetare asupra noastră aşa cum am merita, din cauza nebuniei noastre, noi…

Vezi articolul original 113 cuvinte mai mult

NE PASĂ DE EUROPA ȘI SUA! DAR DE DUMNEZEU… CUI ÎI PASĂ?

Valeria Iancu Lasă un comentariu

POPAS PENTRU SUFLET

Într-o zi, pe neașteptate, lumea întreagă va fi distrusă! Războaiele, ciumile, cataclismele unui univers scăldat în nelegiuire, scârbit de sine însuși!

Uluiți, oamenii vor privi din nou cu reproș spre un Dumnezeu indignat, dezlănțuit. Cu degetul tremurând, Îi vor arăta străzile pline de morți, femei și copii, Îl vor considera responsabil de tot acest rău, pe El care spune că este Dragoste și Atotputernic!

Nu vă lăsați ochii să lăcrimeze, nu suntem nevinovați! Fățarnicii de noi, noi care am atacat cele mai inocente ființe, copiii nenăscuți, acolo unde trebuia să fie în cea mai sfântă siguranță, în pântecele mamelor. Valuri de trupușoare însângerate au luat calea laboratoarelor îndrăciților acestei lumi în numele unei generații de descreierați cărora le-a păsat doar de plăcerile lor mizerabile! Oare nu a văzut Dumnezeu acest altar păgân, diabolic?

Nu suspinați, nu merităm mila nimănui! Oare nu a văzut Dumnezeu paradele unei generații degenerate care a…

Vezi articolul original 419 cuvinte mai mult