LACRIMI ŞI ÎNGRIJORĂRI… de George Alexander

agnus dei - english + romanian blog

George Alexander Lansare de Carte in Cluj-Napoca

“Nu este realist cel ce nu crede în miracole!”, se spune… Iar miracolele se întâmplă adesea, lângă noi! A lupta, în continuare, a nu-ți pierde Speranța niciodată, oricât de neagră ar fi viața!, este, de fapt, singura cale pe care trebuie să o urmăm!

Ştiu că există momente în care fiecare părinte se simte deznădăjduit şi părăsit. Ştiu că nu-ți este uşor să-ți pierzi copiii, să ți-i ia cineva, sub diverse pretexte, şi să-i dea altora, în cele patru vânturi! Unor mercenari fără conştiință, unor întreprinzători…

Ştiu că, atunci, când eşti la pământ, o lume întreagă te poate compătimi şi fi alături de tine. În intimitatea ta, tu eşti tot Singur, pe marginea prăpastiei, ca un animal rănit… Care moare încet, dar sigur!

A nu-ți pierde Speranța, însă, a avea puterea să crezi, în continuare, în tine, înseamnă, de fapt, că niciodată nu vei putea fi înfrânt!

Mihaela si Dumitru Nan cu copiiiCazul Nan demonstrează…

Vezi articolul original 144 de cuvinte mai mult

Apel la RUGACIUNE si SPRIJIN pentru Andreea – 10 Noiembrie: Infatisare la TRIBUNAL

agnus dei - english + romanian blog

Andreea Bradeanu 1Dragi frati si surori,

Pe data de 10 noiembrie Andreea Sutton, mama careia falsa protectie i-a smuls 3 copii, pe David, Naomi si Victoria, va avea iarasi infatisare la tribunal pentru ca a indraznit sa-si spuna necazul pe facebook. Procesul va fi pentru a-i da pedeapsa ca cica a ”hartuit asistentul social ca i-a scris sa intrebe de copii ei”. 😦 Pe langa asta au aplicat sa o puna pe ordin de comportament criminal sa nu mai vorbeasca public.Deci a indraznit sa-i scrie asistentului social, sa-l implore s-o ajute, si pentru asta protectorii fac „dreptate”.
Acesti oameni de tipul lui Nabal (1Sam.25:25) probabil ca in mintuca lor sclipitoare se asteptau ca aceasta mama sa se apuce sa-i laude, sa-i ridice in slavi sau sa poata sa taca dupa ce i-au rupt sufletul si i-au luat copiii. Monstruos! Sa nu ai nici macar dreptul sa spui ca te doare…

Vezi articolul original 524 de cuvinte mai mult

Dincolo de apus

Când soarele apune peste întins de mare
Iar marea se-nroşeşte sub mângîieri de soare,
A mai trecut o zi a timpului bătrân,
Din el tot mai puţine să vină mai rămân.

Când zorii se ivesc peste piscuri de munţi
Iar tu privind cu frică aştepţi să le înfrunţi,
A mai trecut o noapte a timpului bătrân
Din el tot mai puţine odihna lor ţi-o spun.

Când verile-s puţine să te-ncălzeşti în ele
Iar iernile sunt dese, din ce în ce mai grele,
Sunt mai puţine clipe ce vin să te mângîie
Rămânând însă multe cu trista lor solie.

Când mâna tremurândă se ţine de un fir
Şi de pe el o smulge şi-o pală de zefir,
Simţirile de viaţă sunt doar o amintire
Şi-aceea rătăcită în scurta ei ivire.

Când verdele e mut,pierdut într-un pustiu
Iar ochiul nu îl vede decât în cenuşiu,
Privirea în oglindă se-ntreabă cine eşti,
De cel pe care-l vezi nu îţi mai aminteşti.

Când gândul care-i singur şi-şi caută alin
Are în el speranţa eternului divin,
Apare-n el un licăr trezindu-ţi amintiri
Ce îţi aprinde iarăşi lumina din priviri.

Atunci mâna îţi prinde un fir ce-i nevăzut
Ce peste nopţi şi zile cândva tu l-ai ţesut,
Şi dac-ai pus în el şuviţe de iubire
Va fi prins cu putere de mîinile divine.

Ele-ţi vor fi alin peste apus de soare
Ca gândul obosit nimic să nu-l doboare,
Vei aştepta ca zorii iviţi pe veşnici munţi
Cu-a ta privire vie iubindu-i să-i săruţi.

Mâna ta tremurândă nicicând nu va mai fi,
Nici verdele pierdut în locuri cenuşii,
Timpul n-o să mai treacă în triste nopţi şi zile
Ci doar într-o lumină din mîinile divine.

Iar verile puţine şi iernile tot grele
Vor dispărea odată cu lacrimi de durere,
Căci peste trupul nou şi gândul bucuriei
Va veni primăvara eternă a veşniciei.

Stănulescu M.

Nu vom muri până ce vom termina lucrarea

Dumnezeu e în control

“Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.” (Psalmul 118.17)

Ce frumoasă asigurare, întemeiată fără îndoială pe o făgăduinţă şi întărită înăuntrul inimii psalmistului. El a înţeles această asigurare şi a putut să se bucure de ea. Este situaţia mea la fel ca a lui David? Sunt eu abătut din cauza batjocorilor vrăşmaşilor mei? Am eu mulţi oameni împotriva mea şi puţini de partea mea? Au început deja vrăjmaşii mei să-mi sape mormântul?

Oricum ar fi, eu nu voi asculta deloc de ceea ce murmură frica mea şi nu voi părăsi câmpul de luptă, căci aceasta ar însemna că am pierdut orice nădejde. Dimpotrivă, fiindcă este încă viaţă în mine, “nu voi muri”. Slăbiciunea mea va face loc unei puteri noi: “Voi trăi”. Domnul trăieşte şi eu voi trăi de asemenea. Gura mea se va deschide încă şi “eu voi povesti lucrările Domnului”. Căci greutăţile mele de…

Vezi articolul original 82 de cuvinte mai mult

Bucuria în cântare – Viorel Udrişte

agnus dei - english + romanian blog

rodiagnusdei

Bucuria în cântare

„Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă” (Ps. 32:11)
„Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui” (Ps. 100:2)

Cuvântul ne îndeamnă să cântăm cu bucurie și veselie, cântarea individuală sau în comun trebuie făcută în primul rând către Domnul: „Strigați de bucurie către Domnul…” (Ps.100:1)

Viorel UdristeBucuria este o manifestare exterioară, fiind o trăsătură caracteristică a credinciosului în relația acestuia cu Dumnezeu; aceasta fiind produsă de Duhul Sfânt ( Gal.5:22), tocmai de aceea aceasta ar trebui să fie ceva dinamic și nu static (o bucurie mohorâtă) în viața de zi cu zi a fiecărui credincios.

Bucuria creștină poate fi în mod paradoxal, rezultatul suferinței pentru Hristos: „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” (Col.1:24) & „bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă…

Vezi articolul original 288 de cuvinte mai mult

Gâște în ogradă

Erau la țară în ogradă,
Nu chiar departe de la stradă,
Un cârd de gâște foarte grase,
Și foarte, foarte gălăgioase.

Să zboare…? Vai, nici pomeneală!
(N-ar fi făcut așa greșeală)
Aveau coteț, aveau mâncare,
La ce nevoie să mai zboare?

Se legănau ca la paradă,
Întreaga lume să le vadă.
Umblau mai toată ziulica,
Tot căutând unde-i păpica.

Și cam așa mi-aduc aminte:
Mergea gâscanul înainte,
Și gâștele veneau agale,
Aplaudate cu urale.

Cumva dacă vedeau spre seară
Un stol de gâște care zboară,
Le aruncau câte-o privire
Cu nepăsare și uimire.

Dădeau din aripi, umblând roată
Când începeau să se mai bată
Altfel, nici un folos din toate
Decât să dea vârtos din coate.

…Mă-ntreb, eu n-am ajuns ca ele?
Am aripi, dar ce fac cu ele?
Mai simt a Cerului chemare?
De ce nu mă înalț spre Soare?

Nu cumva mi-a furat pământul
Chemarea dată de Preasfântul?
Și inima de ce nu-mi cântă?
De ce la Domnul nu se-avântă?

Că nu-s făcut pentru gunoaie,
Pentru cotețe, mușuroaie;
Ci pentru zbor la înălțime,
În părtășiile sublime…

Ridică-mă, o, scump Isuse,
La slăvile Tale nespuse;
Din lumea plină de păcate,
La har ceresc și libertate!

Valentin Popovici

sursa foto: Gradinareasa wordpress.com

Curăţire deplină

Dumnezeu e în control

“Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.” (Ezechiel 36.25)

Ce prilej de bucurie pentru noi! Cel ce ne-a curăţit cu sângele Domnului Isus, ne va spăla cu apa Duhului Sfânt. Dumnezeu a zis şi El va face lucrul acesta: “Veţi fi curaţi”. Doamne, noi simţim întinăciunea noastră şi plângem din cauza ei; dar avem mângâierea că ştim chiar din gura Ta că suntem curaţi. O, binevoieşte de grăbeşte această lucrare, Te rugăm stăruitor! El ne va izbăvi de păcatele noastre cele mai grele. Necredinţa din naştere şi poftele înşelătoare care se războiesc cu sufletele noastre, gândurile mârşave de mândrie şi toate îndemnurile diavolului, care ne împing să defăimăm Numele Domnului Isus, vor fi îndepărtate din inimile noastre pentru totdeauna.

El ne va curaţi şi de toţi idolii noştri de aur sau de lut; de dragostea…

Vezi articolul original 81 de cuvinte mai mult

VIDEO – Copiii familiei Nan s au întors acasă

Rugă…

O mai asculta Doamne iar suspinul,
Durerea care sufletul mi-apasă,
Adu din nou izvorul lin si umple,
Cu untdelemnul Tău cel sfânt, iar, vasul.

Ne dă din nou din bucuria slavei,
Si-n stanca Ta ne întărește pașii,
Caci doar prin Tine, doar prin Tine avea-voi,
Tarie atunci cand mă pandesc vrăjmașii.

Mă poartă -n carul Tău de biruință, Tată,
Iar mâna Ta să-mi vie vesnic scut,
Sa nu mă clatin Doamne, niciodată,
Prin incercarile ce vin tumult.

Talazuri dac-ar trece peste mine,
Eu stiu! Cu Tine sunt oricând păzit,
Si chiar dacă cu groază valul vine,
Atunci, nu ma voi teme de nimic.

Te laud Doamne pentru îndurarea,
Și mila care zilnic Ți-o-nnoieşti,
Ajută-ne ca să păstrăm cărarea,
S-ajungem sus in slăvile ceresti.

Așa e. Dragostea nu e fierbinte,
Și far’delegea s-a-nmulțit nespus,
Eu vreu cu Tine Doamne, înainte,
Să îmi trăiesc viața pe pământ.

Nu pofte, nici plăceri, nici silnicie,
Nici ura care vine din Satan,
Nici multa, nici puțina avuție,
Sa nu mă lege de acest pământ tiran.

Da! Vreau cu Tine sa mă laud Tată.
Tu esti al vieții mele suveran!
Da-mi dar putere ca sa umblu fără pată,
Până ajungem sus, l-al Tău liman.

Cornel Gherasim

Slavit sa fie Domnul care ne inspiră. Atunci cand sunt singur obisnuiesc sa ma rog, sa cant si sa am timpul meu de părtăşie cu Dumnezeu. Acestea sunt momente care ma inspira. Aceasta poezie a fost scrisa acum, fara oprire. Fără să ma gândesc. Domnul sa fie lăudat in toate. Amin!

Nicolae Geanta – Coarnele Halloween-ului

agnus dei - english + romanian blog

halloween-3

Haloween-ul, ştiu cam toţi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs…

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii – dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri…

Vezi articolul original 480 de cuvinte mai mult