Într-o zi, pe neașteptate, lumea întreagă va fi distrusă! Războaiele, ciumile, cataclismele unui univers scăldat în nelegiuire, scârbit de sine însuși!
Uluiți, oamenii vor privi din nou cu reproș spre un Dumnezeu indignat, dezlănțuit. Cu degetul tremurând, Îi vor arăta străzile pline de morți, femei și copii, Îl vor considera responsabil de tot acest rău, pe El care spune că este Dragoste și Atotputernic!
Nu vă lăsați ochii să lăcrimeze, nu suntem nevinovați! Fățarnicii de noi, noi care am atacat cele mai inocente ființe, copiii nenăscuți, acolo unde trebuia să fie în cea mai sfântă siguranță, în pântecele mamelor. Valuri de trupușoare însângerate au luat calea laboratoarelor îndrăciților acestei lumi în numele unei generații de descreierați cărora le-a păsat doar de plăcerile lor mizerabile! Oare nu a văzut Dumnezeu acest altar păgân, diabolic?
Nu suspinați, nu merităm mila nimănui! Oare nu a văzut Dumnezeu paradele unei generații degenerate care a…
Vezi articol original 419 cuvinte mai mult
