V O R B E 

dininimapentrutine


​Cel mai scump parfum din lume s-a vandut cu 1 milion de dolari ! Un nume bun e mai de preț însă decât acel parfum și… miroase mai frumos. Ai grijă de numele tău bun, de mărturia ta. Se câștigă în ani de zile și se poate pierde în câteva minute… Chiar dacă te dai cu cel mai scump parfum, dacă ai un nume rău, n-ai realizat nimic.
Eclesiastul 7:1 „Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor… ”

Cristi Boariu

Vezi articolul original

Tezește-te din somn iubită Românie

Tezește-te din somn iubită Românie,
Din somnul de păcate ce vrea să te cuprindă,
Mulți de-ar putea te-ar vinde, te-ar duce în robie,
Dar Domnul încă are în tine mărturie,
Mulți credincioși ce plâng între altar și tindă!

Teziți-vă români și nu uitați vreodată,
Că ați primit în dar o țară ca o floare,
Cu prețul multor vieți ea a fost apărată,
Dar astăzi e slăbită, trădată, neglijată,
Sub nori de asuprire și duh de dezbinare!

Treziți-vă aleși care conduceți țara,
Cinstiți-vă eroii, familia, neamul, glia,
Să nu ajungeți mâine ca să purtați povara,
Că v-ați vândut pe-arginți și cinstea și comoara
Și nici să nu petreceți în chinuri veșnicia!

Treziți-vă creștini și apărați credința,
De,  lumea ateistă,  de,  hoardele păgâne,
Vegheați în rugăciune cu toată stăruința,
Rămâneți în Scriptura și țineți pocăința,
Căci valul lumii trece, dar pietrele-or rămâne!

Treziți-vă români acum cu mic și mare,
Nu vă plecați în fața viclenilor,  jupâni,
Nu vă lăsați călcate valorile-n picioare,
Fiți oameni înțelepți dați Domnului onoare,
În țara asta voi sunteți de drept stăpâni!

Treziți-vă români din crunta nepăsare,
Sunt zilele din urmă, sunt vremuri tot mai grele,
Trăirea în păcate e moarte, disperare,
Dar în Mântuitorul e har și îndurare,
O viață fericită și dincolo de stele… !

Treziți-vă români acum cât se mai poate,
Cât încă printre voi mai arde o lumină,
Hristos Lumina lumii mai luminează-n noapte,
În El avem viața, iertarea de păcate,
Și-un loc de mângâiere în slava Lui divină!

Teodor Groza

Obişnuit cu suferinţa

“Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa.” Isaia 53:3

Noi nu suntem obişnuiţi cu suferinţa aşa cum a fost obişnuit Domnul nostru; o îndurăm, trecem prin ea, dar nu ajungem s-o cunoaştem îndeaproape. La început nu ne împăcăm cu existenţa păcatului. Adoptăm o concepţie raţională despre viaţă şi spunem că, dacă un om îşi controlează instinctele şi se autoeducă, poate duce o viaţă care se va transforma încet în viaţa lui Dumnezeu.

Dar, pe măsură ce mergem mai departe pe cale, descoperim prezenţa a ceva la care nu ne-am gândit înainte, şi anume păcatul; acesta ne răstoarnă toate calculele. Păcatul a făcut ca temelia lucrurilor sa fie haotică şi iraţională. Trebuie să recunoaştem că păcatul este un fapt, nu un defect; păcatul este o răzvrătire flagrantă împotriva lui Dumnezeu. Ori Dumnezeu, ori păcatul trebuie să moară în viaţa mea. Noul Testament ne aduce exact la această problemă. Dacă păcatul domneşte în mine, viaţa lui Dumnezeu din mine va fi omorâtă; dacă în mine domneşte viaţa lui Dumnezeu, păcatul din mine va fi omorât.

Nu există o altă posibilitate. Punctul culminant al păcatului a fost că L-a răstignit pe Isus Cristos şi ceea ce a fost adevărat în istoria lui Dumnezeu pe pământ va fi adevărat şi în istoria ta şi a mea. În mintea noastră trebuie să ne împăcăm cu ideea că păcatul există şi că el este singura explicaţie a venirii lui Isus Cristos şi, de asemenea, explicaţia suferinţei şi a tristeţii din viaţă.

Oswald CHAMBERS