Frumos e Dumnezeu

E prea frumos Cerul ca Dumnezeu să nu fie în El,
E prea frumos omul să nu fie creat de Dumnezeu,
E prea frumoasă iubirea să nu vină de sus,
De la Domnul iubirii, de la Domnul Isus.

E perfect universul, frumusețea întruchipând,
E frumos și Pământul ce se învârte orișicând,
Este frumos totul, cel „tot”  ce ne-nconjoară
Frumosul e frumos, ce vine dintr-o doară,

E prea frumos gândul, ce duce spre Isus,
Isus în orice lucru, e frumosul nepătruns
E prea frumos omul cu gânduri de iubire,
Frumusețea neuitată ce duce la nemurire.

Sunt prea frumoase mâinile întinse către cer,
E prea frumos atunci când știi ca să oferi,
Căldura brațelor ce știu a mângâia,
E frumsețea pură ce îți oferă viața.

E prea frumos să știi că poți gândi mereu,
La cei ce au necazuri și sunt azi în nevoi,
E prea frumos să poți să îi ajuți cumva,
Cu binecuvântarea ce-o ai în mână ta.

E frumoasă binecuvântarea ce vine de la EL,
E prea frumos Cerul cu Domnul nostru fidel,
E prea frumos plânsul cu lacrimi de iubire,
Ce le varsă Isus și astăzi pentru tine.

Dumnezeu e frumosul, frumosul desăvârșit,
Ce ne oferă iubire, fără să ceară în schimb,
Nimic din ce-i al nostru, căci totul este al Lui
Frumusețea, Iubirea și Dragostea dintâi.

E prea frumoasă credința ce am primit în dar,
E har nemeritat și-i frumusețe iar,
E frumoasă Salvarea ce ne-a dat-o Isus,
E binecuvântarea ce Cerul a permis.

E-atât de frumoasă mântuirea ce gratis am primit,
E darul nemeritat cu care ne-am hrănit,
Atunci când am ales să trăim cu Isus,
Când L-am primit în viața noastră ca Domnitor neînvins.

E prea frumos totul, ca să nu fie frumos,
Frumosul e frumos când totul are-un rost,
Frumos numim ceea ce ne bucură privirea,
Frumosul este în noi în inimă-i Iubirea.

E prea frumos Dumnezeu și Domnul Isus,
E prea frumos Duhul Sfânt ce-n om a fost pus,
Frumos este omul cel bun și milos
Frumos este totul, când este frumos.

Anișoara Sirbu 

Ai ajuns la acel „când”?

“Şi Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Iov 42:10, KJV

Rugăciunea plângăreaţă, egoistă, bolnăvicioasă, pornirea de a demonstra că am dreptate nu se găsesc în Noul Testament. Faptul că încerc să fiu drept înaintea lui Dumnezeu este un semn că mă răzvrătesc împotriva Ispăşirii. “Doamne, îmi voi curăţa inima dacă-mi vei răspunde la rugăciune; voi umbla drept dacă mă vei ajuta!” Eu nu pot să mă fac drept înaintea lui Dumnezeu, nu pot să-mi fac viaţa perfectă; pot fi drept înaintea lui Dumnezeu numai dacă accept Ispăşirea făcută de Domnul Isus Cristos ca pe un dar absolut.

Sunt eu destul de umil să accept aceasta? Trebuie să renunţ la orice pretenţie, să încetez orice efort şi să mă las cu totul in mâinile Lui, iar apoi să încep să mă dedic lucrări preoţeşti de mijlocire. Sunt multe rugăciuni care izvorăsc dintr-o adevărată necredinţă în Ispăşire. Isus nu începe acum să ne mântuiască. El ne-a mântuit deja, totul este făcut şi este o insultă să-I mai cerem să facă ceea ce a făcut deja.

Dacă nu primeşti acum însutit, dacă nu primeşti revelaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci începe să te rogi pentru prietenii tăi. Intră în lucrarea ascunsă. “Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Lucrarea reală a vieţii tale ca suflet mântuit este rugăciunea de mijlocire. În orice situaţie te pune Dumnezeu, roagă-te imediat, roagă-te ca Ispăşirea Lui să poată fi realizată in viaţa altora, aşa cum a fost în viaţa ta. Roagă-te acum pentru prietenii tăi; roagă-te acum pentru cei cu care vii în contact!

Oswald CHAMBERS