Duhul peste noi să vie!

Limbi de foc să ne cuprindă
Duhul cel Sfânt să-L primim
Inima să ne cuprindă
Pe Isus să Îl slujim!

Să avem multă credință
Cum Domnul nostru dorește
Și să-I cerem biruință
Căci El ruga ne-mplinește

Dacă stăm în rugăcine
Cu regrete, ne smerim
Domnul mâna Lui o pune
Căci vrea să ne pocăim

La o parte să lăsăm
Faptele ce le-am făcut
Cu iubire să-L urmăm
Pe Acel făr de-nceput

Pe Acel fără de moarte
Care veșnic va trăi
El e Domn și doar El poate
Să de ducă-n veșnicii

Duhul Sfânt stăpân să fie
Peste trupul nost slăbit
S-ajungem în veșnicie
Cu Isus Cel preamărit

Domnul cel Sfânt ne iubește
Și ne vrea cu gelozie
Pentru Cer ne pregătește
Pentru a Sa Împărăție

Să-mplinim tot ce ne cere
Domnul nostru minunat
Prin El căpătăm putere
Să-L slăvim, neîncetat!

Florența Sărmășan 

Reclame

Fă un pas înainte in privinţa muncii de rând

“Şi pe lângă aceasta adăugaţi” 2 Petru 1:5, KJV

Voi aţi moştenit natura divină, spune Petru în acest pasaj (v. 4), acum concentraţi-vă atenţia şi formaţi-vă obiceiuri, daţi-vă silinţa, folosiţi-vă mintea. “A adăuga” implică tot ce înseamnă caracter. Nici un om nu se naşte, fie în mod natural, fie în mod supranatural, cu caracter: el trebuie să-şi formeze caracterul. Nu ne naştem nici cu obiceiuri; trebuie să ne formăm obiceiuri pe baza noii vieţi pe care Dumnezeu a pus-o în noi. Nu suntem meniţi a fi nişte exemplare luminate, ci oameni obişnuiţi din viaţa obişnuită, care arată minunea harului lui Dumnezeu în ei.

Munca de rând este piatra de încercare a caracterului. Marea piedică din viaţa noastră spirituală este aceea că noi căutăm să facem lucruri mari. Însă “Isus a luat un ştergar… şi a început să spele picioarele ucenicilor” Sunt perioade când nu există nici iluminare şi nici un entuziasm deosebit, ci doar rutina zilnică, obligaţiile obişnuite. Rutina este modul lui Dumnezeu de a lucra în viaţa noastră între momentele noastre de mare inspiraţie. Nu aştepta ca Dumnezeu să-ţi facă întotdeauna parte de momente palpitante, ci învaţă să trăieşti în domeniul muncii de rând prin puterea lui Dumnezeu.

“A adăuga” este dificil. Noi spunem că nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne ducă în cer pe petale de flori, şi totuşi acţionăm ca şi cum aceasta am aştepta! Cel mai mic detaliu în care ascult de El are în spatele lui toată puterea harului lui Dumnezeu. Dacă-mi fac datoria nu de dragul datoriei, ci deoarece cred că Dumnezeu e Cel care îmi rânduieşte împrejurările vieţii, atunci, chiar în momentul ascultării mele, am parte, prin Ispăşirea lui Cristos pe cruce, de întregul har minunat al lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS