De ai ști…

Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui… Evr. 3:15 (a).

De ai ști, că-i azi plecarea…
Dacă ai ști: un mâine nu-i…
Cum, o cum va fi umblarea,
Ai alege a fi al cui?

De ai ști – nu mai e timp!
De ai ști – revine Domnul!
Ce ai alege în răstimp?
Și furat vei fi de somnul

Ce cuprinde în neștire,
Amorțeală, neveghere,
Când o inimă-n iubire
Cheamă, cheamă: ”Priveghere! ”

Sculați, sculați mai cheamă azi!
Sculați, sculați, nu mai e timp!
E veghere în pas treaz,
Candela, mai arde-n timp?

Sculați, sculați, trompete sună
Sculați, sculați, azi mai e zi!
Alegeți Viața-n clipa bună,
Apoi, târziu va fi, târziu…

Suflet drag, de-ai ști Iubirea
Ce pe cruce te-a purtat
Dorindu-ți viața, fericirea
Unui braț de Împărat

De-ai ști, ești în ochii Lui comoara
Ce te iubește, te-a iubit
Că a dat Unicul Fiu să moară
Să fii pe veci un izbăvit,

Ce pe calea fericirii
Atotstăpânul își slujește
Și Imnul Vieții în dar, Zidirii
În palma-I Sfântă-l îngrijește…

De ai cunoaște: azi – plecarea…
De ai ști – un mâine nu-i…
Diferită ar fi umblarea,
Spuneți, cui slujești azi, cui?

Lidia Cojocaru 

Cuvântul spus de Dumnezeu

“El însuşi a zis… aşa că putem zice plini de încredere.” Evrei 13:5-6

Cuvântul spus de mine trebuie să se bazeze pe cuvântul spus de Dumnezeu. El spune: “..Nicidecum n-am să te las” şi atunci eu pot spune cu curaj: “Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” – nu voi fi bântuit de nelinişte. Aceasta nu înseamnă că nu voi fi ispitit să mă tem, dar îmi voi aminti ce a spus Dumnezeu. Voi fi plin de curaj ca un copil care se autoîncurajează ca să ajungă la standardul pe care-l doreşte tatăl său. Credinţa multora se clatină atunci când apare teama; uită înţelesul cuvintelor lui Dumnezeu, uită să “..respire adânc” din punct de vedere spiritual. Singurul mod de a alunga frica din viaţa noastră este acela de a asculta de cuvântul spus de Dumnezeu.

De ce anume îţi este frică? Nu eşti laş, vei sta faţă în faţă cu lucrul respectiv, dar ai un sentiment de frică. Atunci când nimic şi nimeni nu te poate ajuta, spune: “Dar Domnul este ajutorul meu, în secunda asta, chiar în situaţia mea de acum”. Înveţi să vorbeşti după ce-L asculţi mai întâi pe Dumnezeu, sau vorbeşti mai întâi şi apoi încerci să faci ca vorbele lui Dumnezeu să se potrivească cu situaţia în care eşti? Apucă acel cuvânt spus de Dumnezeu şi apoi declară plin de curaj: “Nu mă voi teme”. Nu contează ce rău sau ce necaz ar fi în cale.

El a zis: “Nicidecum n-am să te las”. Slăbiciunea umană este un alt lucru care se interpune între cuvintele lui Dumnezeu şi ale noastre. Când realizăm cât suntem de slabi în faţa dificultăţilor, acestea devin nişte uriaşi, noi ajungem ca nişte lăcuste, iar Dumnezeu devine o himeră. Aminteşte-ţi cuvântul spus de Dumnezeu: “nicidecum n-am sa te las”. Am învăţat să căutăm după ce am auzit tonul dat de Dumnezeu? Avem întotdeauna curajul să spunem: “Domnul este ajutorul meu” sau cădem în capcana fricii?

Oswald CHAMBERS