Copiii

Ciprian I. Bârsan

1. Sunt o binecuvântare și o răsplată de la Dumnezeu (Ps. 128:4)

2. Sunt sub protecția divină din pântecele mamelor lor (Ps. 22:9)

3. Vin pe lume doar prin providența divină (Ps. 22:9)

4. Sunt din veșnicie rânduiți ca parte din planul divin (Ps. 139:16)

5. Omul cu prunci care se teme de Domnul este fericit (Ps. 127:5)

6. Pot reprezenta ușor condițiile intrării în împărăția lui Dumnezeu (Matei 18:3)

7. Arată foarte bine relația noastră cu Tatăl ceresc (Matei 7:11)

8. Trebuie aduși la Hristos ca să fie binecuvântați (Matei 19:14)

9. Sunt mai rapizi și entuziaști în închinare și reacție la lucrările lui Dumnezeu (Matei 21:15)

11. Isi pierd nădejdea dacă sunt întărâtați de părinții lor (Coloseni 3:1).

12. Au nevoie să fie ținuți în supunere și respect (1 TImotei 3:4)

13. Trebuie crescuți prin învățare dar și prin mustrare (Efeseni 6:4)

14. Pot și ei să primească…

Vezi articolul original 52 de cuvinte mai mult

Nemulţumirea

În pustia cea fierbinte, unde cerul e închis,
Se văd corturi aşezate după un tipar precis.
Soarele de-abia se vede, spre Sinaiul cel stâncos,
Când poporul se trezeşte şi priveşte curios.

Împrejurul lor se vede un nisip alb-lucitor,
Însă unii încep s-adune şi să-l pună în ulcior.
Şi bogatul şi săracul strângea numai un omer,
Căci era egalitatea, sub porunca cea din cer.

Multe zile adunară hrană bună şi curată
Când puterea lui Yehova se arătase minunată.
Dar să tot mănânce mană, Israel s-a săturat,
Aducându-şi el aminte ce mâncase altădat’.

– Ţie-ţi place mana asta? întrebase un bătrân
Pe un tânăr de alături, ce strânsese mai puţin.
– Oh, mi-a devenit o scârbă, toată ziua o mâncăm!
De-am putea întinde arcul, căprioare să vânăm…

– Da! , sări de-alături, iute, o femeie oţărâtă,
– Viaţa noastră de acum este mult mai amărâtă.
Mi-amintesc de ce grătare consumam noi în Egipt:
Cu mâncare fără seamăn, lângă peştele cel fript.

Numai Moise ne-amăgeşte cu o ţară-mbelşugată
Însă eu gândesc că acolo, n-om ajunge niciodată.
Câte legi ne-a pus pe umeri, nu ne-a pus nici faraon…
Numai el le născoceşte, şi cu frate-său Aron.

Dumnezeu văzu din slavă cum cârtea-n pustia Sin
Un popor ce-l izbăvise după planul Său divin.
S-a mâhnit adânc Stăpânul şi atunci carne le a trimis:
Un lung stol de prepeliţe, cum în lege este scris.

Dar apoi necumpătarea i-a cuprins în mreaja ei,
Căci s-a strâns prea multă carne în poporul de evrei.
Când se veseleau mai tare, mestecându-şi carnea-n dinţi,
O urgie îi loveşte pe copii şi pe părinţi.

De s-ar pedepsi asemeni multele nemulţumiri
Ce se-aud în  adunarea cu diverse  denumiri,
Ai vedea căzând grămadă sute de nemulţumiţi
Ce de poftele din lume sunt atât de amăgiţi.

Dar Stăpânul nostru mare ne-a învăţat: – Fiţi mulţumiţi!
Şi de ziua cea de mâine nicidecum nu vă-ngrijiţi.
Pentru tot ce se întâmplă, nu da vina pe păstor,
Nici nu jindui vreodată la păgâni un ajutor!

Hrană ia Cuvântul Vieţii, orişicând şi-n orice loc.
Pentru soarta ta din lume tu să nu cârteşti deloc.
Lasă prazul şi friptura, că sunt lucruri trecătoare
Şi priveşte înspre Domnul, preaiubitul nostru Soare!

Tudor Maier 

Întrebarea descumpănitoare

„Fiul omului, vor putea oasele acestea să învie?”

Ezechiel 37:3

 

Poate acel păcătos să fie transformat într-un sfânt? Poate acea viaţă strâmbă să fie îndreptată? Există un singur răspuns: „O, Doamne. Tu ştii aceasta, eu nu ştiu”. Nu da niciodată buzna cu raţiunea religioasă, spunând: „O, da, cu ceva mai multă citire a Bibliei, devotare şi rugăciune, cred că se poate”. Este mult mai uşor să faci ceva decât să te încrezi în Dumnezeu; noi confundăm panica cu inspiraţia.

De aceea vedem aşa de puţini oameni care lucrează împreună cu Dumnezeu şi aşa de mulţi lucrători pentru El. Preferăm să lucrăm pentru Dumnezeu decât să credem în El. Sunt eu destul de sigur că Dumnezeu va face ceea ce nu pot eu? Sunt descurajat cu privire la oameni în măsura în care n-am înţeles ce a făcut Dumnezeu pentru mine.

Este experienţa mea o înţelegere aşa de minunată a puterii şi tăriei lui Dumnezeu, încât nu mai disper cu privire la nici o persoană pe care o întâlnesc? A avut loc vreo lucrare spirituală in mine? Gradul de panică este egal cu gradul lipsei de experienţă spirituală personală. „Iată, vă voi deschide mormintele…. poporul Meu” (37:12). Când Dumnezeu vrea să-ţi arate ce este natura umană despărţită de El, trebuie să-ţi arate acest lucru în tine. Dacă Duhul lui Dumnezeu ţi-a dat vreodată o viziune despre cum eşti fără harul lui Dumnezeu (şi El face aceasta numai când Duhul Lui lucrează în noi), atunci ştii că nici un criminal nu este nici pe jumătate atât de rău în realitate pe cât ştii că ai putea fitu fără harul Său.

„Mormântul” meu a fost deschis de Dumnezeu şi eu „ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine” (adică în carnea mea), (Romani 7: I8). Duhul lui Dumnezeu ne arată mereu cum este natura umană fără harul Lui.

Oswald Chambers