Capăt de drum sau veșnicia?

Capăt de drum ai spune sau mai degrab sfarsit
Sau poate viată nouă, dincolo-n infinit
Cum e vazuta moartea de omul muritor?
Care (precum se zice)cu o moarte e dator?
De ce-i „dator” sa moara? dincolo va trai?
Sau totul pân’ la groapa „de veci” se va sfârsi?
Daca există totusi al vesniciei vad
Se poate sa existe dincolo rai si iad?
Iar daca tot există, chiar e adevarat
Că omul chiar cu slujbă poate ajunge-n iad?
Chiar si cu zece preoti la căpătâi cantand
Se poate ajunge-n gheenă,dincolo de mormant?
Sunt intrebari de gheață care iti dau fiori
Caci te gandesti:traiesc azi, dar maine pot sa mor
Să-ncepem cu-nceputul:omul e marginit
Insa doar jos in lume, nu si in infinit
Chiar daca vede moartea ca pe un drum inchis
Dincolo chiar există un cer si un abis.
Cum nici un plod nu vede lumina de pe cer
Asa nici el nu vede drumul deschis, etern;
Asa cum nou-nascutul in jur poate vedea
Doar dupa ce se naste, in lumea asta rea
La fel vede si omul odata ce-a murit
Deschide ochii vesnici dincolo-n infinit!
E doar o continuare in alte dimensiuni
Lipsite de hotare, de secole, ani, luni..
De ce-i dator sa moara? Căci a pacatuit!
Păcatu-nseamna moarte si despartire, zid!
Si totusi fiind cu totii la moarte osanditi
Prin Mielul Sfant, Mesia, putem fi mantuiti!
Caci dupa cum murit-am prin primul om, Adam
Prin Domnul suntem liberi, vii pentru Canaan
Dar trebuie ca omul ce odat-a fost cazut
Sa-nvie ca si bobul de grau intors in lut.
Si dupa cum prin bobul Adam murit-am noi
Vom invia prin Domnul in ziua de apoi
Căci El,bobul Vietii ce insusi a murit
Ne-a inviat din moarte, mormantul biruind!
Iar azi iti pune-n fata ca pe un alb taler:
Vrei jos cu-nselatorul sau vrei cu El in cer?
De-i vei respinge glasul si nu iL vei primi
Cand vei deschide ochii dincol’ tarziu va fi!
Si pot sute de preoti sa-ti spuna: „fericit”
Sau „-dormi fiule-n pace” ,tu fi-vei osandit!
In iad nu este pace, ci larma, foc aprins!
Si chinuri nesfarsite pentru un biet invins…
Pot sa iti cante preoti, tu nu-i vei auzi..
Ei vor canta:”-iertat esti”, tu osandit vei fi!
Vor intona:”-o, Doamne, primeste pe-al Tau rob”
Pe cand, tu, vei fi-n gheena, in moarte si prapad!
Si vor mai spune:”-Doamne, azi ți-l incredintam
Pe robul Tau in pace si Tie ne-nchinam!”
Iar tu vei fi in jale, pierdut, pe veci pierdut
Si vei simți in chinuri ce-n viata ai facut..
Fii sigur că o slujba nu te va mantui
Va fi de ochii lumii si doar pe bani va fi!
Iar slujba se va face in timp ce tu in chin
Vei ispasi pedeapsa de flacari si pelin
O marmura si-o cruce ca scară catre cer
Nu-ti va schimba pedeapsa si locul in infern.
Un parastas inutil de genu: „-a fost om bun..
Sa ridicam paharul si sa-l cinstim acum”
Nu-ti va fi mantuire, nimic nu va schimba
Ce-ai semanat in lume, asa vei secera!
Un „-Dumnezeu sa-l ierte” nu te va mantui
Nici nu va-ntoarce timpul spre a te pocai
Exista dupa moarte si-un iad dar si un rai
Depinde doar de tine cui viata azi o dai.
Nu te-nsela tu singur, nu-ti fi etern dusman
Alege-L AZI pe Domnul și noul Canaan!

Emanuel Hasan

Feriţi de alunecare

“Vei merge cu încredere pe drumul tău şi piciorul nu ţi se va poticni.” (Proverbe 3.23)

Adică, dacă tu urmezi drumul tău cu înţelepciune şi sfinţenie, vei fi păzit pe el. Acela care merge pe drumul regal este sub protecţia Regelui. Pentru fiecare om este o cale, care e îndeletnicirea particulară a vieţii sale; şi acela care merge cu credincioşie în frica de Dumnezeu, va fi păzit de rău. Poate că nu vom călători în lux, dar vom fi în siguranţă. Poate că nu vom fi în stare să alergăm ca cei tineri; dar vom putea merge ca oameni de bine.

Cel mai mare pericol îl găsim în noi înşine; piciorul nostru, vai, se poate poticni uşor. Să cerem o putere mai mare, pentru a birui această tendinţă de a ne împiedica, Câte unii se împiedică şi cad pentru că nu văd pietrele din drumul lor. Harul dumnezeiesc ne face în stare să recunoaştem păcatul şi să-l evităm. Să cerem împlinirea acestei făgăduinţe. Cel mai mare pericol pentru noi este neglijenţa şi, pentru a ne feri de el, Domnul a spus: “Vegheaţi şi rugaţi-vă”.

Oh, Domnul sa ne dea harul să mergem în fiecare zi, fără să ne poticnim niciodată. Nu este de ajuns să fim feriţi de cădere. Ruga noastră ar trebui să fie, să fim păziţi de a aluneca, aşa ca să-L putem adora pe “Acela care ne poate păzi de orice cădere”.

Charles Spurgeon

NU ŞTIM CINE URMEAZĂ! Presedintele Cultului Crestin Baptist despre Cristi Tepes

agnus dei - english + romanian blog

NU ŞTIM CINE URMEAZĂ!

Aseară am fost obosit şi m-am culcat puţin mai devreme. Dimineaţă m-am trezit tot devreme şi după ce am citit primele capitole din Apocalipsa, am deschis căsuţa poştală. Mi-au captat atenţia imediat mesajele ce îl aveau ca subiect pe Cristi Ţepeş.

L-am cunoscut din anii liceului. Familia Ţepeş, a fost prima care m-a primit în casa lor când am ajuns la Iaşi. Ne-am rugat, am discutat, ne-am bucurat şi cred că am plâns împreună.
Cu toate că distanţa intelectuală între mine şi ei era mare, relaţia a continuat şi s-a întărit.

Slujirea ne-a dus în locuri diferite, dar inima a rămas împreună. Când am văzut dimineaţă în mesaje numele lui mă gândeam la multe, dar nu la plecarea lui.

Zilele trecute mă ruga cineva să fac tot ce pot şi să intervin pentru ca fratele Cristi să revină la TVR cu emisiuni creştine. Nu mai este…

Vezi articolul original 176 de cuvinte mai mult